#lupta

• agonistic — Care aparține competiției, luptei sau conflictului ritualizat; în etologie și psihologie comportamentală, termenul descrie un ansamblu de interacțiuni sociale (cum ar fi agresiunea, amenințarea, supunerea sau retragerea) manifestate între membri aceleiași specii pentru teritoriu sau dominanță, fără a duce neapărat la distrugere fizică.
• alala — Personificarea mitologică greacă a strigătului de luptă, considerată structural o divinitate minoră (daimon), fiică a lui Polemos (războiul) și însoțitoare constantă a zeului Ares pe câmpul de bătălie; prin extensie arhaică și culturologică, termenul desemnează însuși strigătul onomatopeic puternic, ritmic și terifiant rostit în cor de soldații eleni antici (atenieni sau spartani) în momentul șarjei, menit să satureze fonic spațiul și să provoace panică psihologică în rândurile armatei inamice.
• alalah — Formă ortografică alternativă sau variantă exclamativă pentru termenul 'alala', desemnând strigătul ritualic de bătălie ori personificarea acestuia în tradiția elină antică; onomatopee războinică utilizată structural pentru a simula fonic impactul și mobilizarea trupelor în momentul atacului. Ca entitate mitologică minoră, reprezintă ecoul înfricoșător al armatelor care mărșăluiau spre liniile inamice sub patronajul zeului Ares.
• andart — Membru al gherilelor naționaliste grecești care au luptat în Macedonia la începutul secolului al XX-lea împotriva bandelor înarmate bulgare (comitagii) și a autorităților otomane; luptător din rezistența greacă (ELAS/EDES) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Termenul definește structural un insurgent sau partizan elen animat de idealuri patriotice în conflictele din Balcani.
• anticolonialist — Persoană, lider sau militant politic care luptă împotriva colonialismului și susține mișcările de eliberare națională ale popoarelor asuprite; critic al sistemelor imperiale. Ca adjectiv, descrie manifestările, revoltele, scrierile, ideologiile sau organizațiile specifice luptei pentru decolonizare și independență suverană.
• antifascist — Care aparține antifascismului, privitor la acest curent sau orientat direct împotriva fascismului; ca substantiv, persoană care luptă activ, militar sau ideologic, contra regimurilor totalitare de extremă dreaptă. Descrie organizații, publicații sau luptători din mișcările de rezistență clandestină care au apărat valorile libertății în fața dictaturilor.
• antifascistă — Forma de feminin a adjectivului 'antifascist' sau substantiv ce desemnează o femeie, o alianță ori o organizație politică implicată activ în combaterea fascismului și a totalitarismului de extremă dreaptă. În context istoric, termenul descrie adesea mișcările de partizani, ligile culturale sau publicațiile clandestine conduse de femei ori structuri democratice unite pentru apărarea libertăților civile.
• antirasist — Care se opune rasismului sau care luptă împotriva lui; militant al antirasismului. Ca adjectiv, descrie măsuri, discursuri, legi, organizații sau mișcări civice destinate combaterii discriminării și segregării rasiale. Ca substantiv, desemnează persoana care adoptă o poziție activă, teoretică ori practică, împotriva ideologiilor supremaciste, militând pentru egalitatea tuturor grupurilor etnice.
• antiterorist — Care aparține antiterorismului, privitor la combaterea terorismului sau care este destinat dezinfectării focarelor extremiste; militar, luptător sau agent operativ instruit special pentru executarea misiunilor de neutralizare a grupărilor teroriste. Termenul descrie atât profilul individual al unui combatant de elită, cât și caracterul defensiv ori ofensiv al unei operațiuni strategice desfășurate pentru protecția populației.
• antitotalitarist — Persoană care se opune totalitarismului și dictaturilor, militând activ sau teoretic pentru democrație, libertate individuală și drepturile omului; ca adjectiv, descrie profilul, discursul sau acțiunile unui individ angrenat în combaterea structurilor statale opresive și a ideologiilor totalitare.
• aprig — Care este plin de energie, asprime, ascuțime sau înflăcărare; iute la mânie, nestăpânit, sever ori de neînduplecat în acțiunile ori hotărârile sale. Folosit adesea în sens figurat pentru a descrie conflicte violente, geruri năpraznice, vânturi tăioase sau firi pătimașe care acționează cu o forță copleșitoare și o dârzenie neclintită.
• arenar — Gladiator antic roman care lupta în arenele amfiteatrelor; sclav ori condamnat trimis la moarte în spectacolele publice de circ. Ca adjectiv rar, descrie un element structural, o unealtă sau o persoană legată direct de curățarea, pregătirea or gestionarea nisipului (arena) din spațiile de spectacol sau din carierele de extracție.
• armament — Totalitatea armelor, echipamentelor de luptă, munițiilor și dispozitivelor tehnice conexe din dotarea unei armate, a unei unități militare sau a unui sistem defensiv individual. Acest ansamblu structural include arme albe, arme de foc, tehnică grea și sisteme moderne de rachete, fiind reglementat strict prin legi naționale și tratate internaționale privind securitatea și controlul proliferării.
• asaltator — Persoană, militar sau unitate tactică combatantă care participă direct la executarea unui asalt ori a unui atac violent asupra unei poziții inamice fortificate. Ca adjectiv, descrie un element, un echipament sau o forță militară cu rol structural ofensiv, special concepută pentru pătrunderea rapidă și neutralizarea obiectivelor de maximă securitate.
• auriga — Conducător de care de luptă sau de curse în Roma și Grecia Antică, recunoscut pentru abilitățile sale excepționale de ghidare a cvadrigelor în arene și circuri publice. Scris cu majusculă (Auriga), desemnează o faimoasă constelație din emisfera nordică (numită în limba română Constelația Vizitiul), a cărei cea mai strălucitoare stea este Capella.
• Automedon — Numele unui renumit personaj din mitologia greacă, fiul lui Diores, faimos ca fiind credinciosul vizitiu al carului de luptă și armurierul eroului Ahile în timpul războiului troian, preluând ulterior conducerea carelor și pentru Patrocle. În literatura universală, datorită descrierilor magistrale din epopeea Iliada de Homer, numele său a devenit un substantiv comun eponim (automedon) folosit antonomastic pentru a desemna un vizitiu excelent, un conducător de trăsură extrem de abil sau, în sens modern, un șofer profesionist iscusit.
• automitralieră — Autovehicul blindat ușor, pe roți, înarmat cu una sau mai multe mitraliere (și uneori cu un tun de calibru mic) montate de regulă într-o turelă rotativă, utilizat în prima jumătate a secolului al XX-lea pentru misiuni de recunoaștere, escortă, legătură și sprijin de foc rapid. Precursore a vehiculelor moderne de luptă pentru infanterie, automitraliera combina mobilitatea rutieră ridicată a unui șasiu auto cu o protecție balistică sumară împotriva șrapnelului și a gloanțelor de infanterie.