#mandat

• ablegație — Formă conceptuală sau variantă terminologică rară pentru 'ablegare'; misiunea oficială încredințată unui emisar ori corpul de delegați trimiși să reprezinte o autoritate. În anumite izvoare administrative din perioada modernă timpurie, cuvântul desemna deopotrivă documentul oficial care conferea împuternicirea legală și simbolică unui delegat pentru a acționa în numele statului.
• amândat — Care a fost sancționat cu o amendă sau o gloabă bănească în cadrul unui sistem administrativ ori juridic de tip vechi; amendat. În contextul documentelor de cancelarie din secolele trecute, termenul descrie statutul unei persoane sau al unei bresle meșteșugărești obligate legal să plătească o penalizare pecuniară către vistieria domnească din cauza încălcării unei rânduieli.
• amovibil — Care poate fi destituit, revocat sau înlocuit dintr-o funcție publică ori magistratură, nefiind inamovibil; funcționar sau judecător al cărui mandat depinde de decizia autorității numitoare. În sens tehnic sau industrial, descrie un element, o piesă de mașină ori o proteză medicală concepută structural pentru a fi demontată, detașată, îndepărtată sau reamplasată cu ușurință, fără a distruge ansamblul principal.
• angajant — Care angajează, implică o obligație fermă, un legământ juridic ori o responsabilitate morală de la care o persoană sau o instituție nu se mai poate abate fără consecințe. În context contractual și administrativ, termenul descrie o clauză structurală, un document scris ori o declarație oficială care leagă juridic părțile semnatare.
• antrenorat — Profesia, funcția sau activitatea desfășurată de un antrenor ori antrenator; perioada de timp în care o persoană activează în conducerea tehnică a unei echipe sau a unui sportiv. De asemenea, termenul desemnează ansamblul metodelor, strategiilor și principiilor pedagogice aplicate în procesul de ghidare și optimizare a performanțelor umane în ariile atletice.
• aresta — A lipsi o persoană de libertate în mod legal, prin reținere sau încarcerare, pe baza unui mandat ori a unei ordonanțe emise de o autoritate judiciară competentă. În sens procedural structural, acțiunea marchează trecerea unui suspect din starea de libertate în regimul de detenție preventivă sau executare a unei pedepse, fiind guvernată de reguli stricte de drept penal menite să garanteze respectarea drepturilor fundamentale.
• arestare — Acțiunea de a aresta și rezultatul ei; măsură legală de privare de libertate a unei persoane suspectate sau acuzate de comiterea unei infracțiuni, dispusă structural de o autoritate judiciară competentă (judecător sau instanță) în condițiile prevăzute de codul de procedură penală. Acest act procesual are rolul preventiv de a asigura buna desfășurare a urmăririi penale sau a judecății.
• arestat — Care a fost privat de libertate în mod legal; persoană reținută sau încarcerată în baza unui mandat emis de organele judiciare. În sens structural, definește statutul procesual al unui individ aflat sub paza autorităților înaintea sau în timpul unui proces penal.
• asignațiune — Act juridic sau ordin formal scris prin care o persoană (asignat) este delegată ori autorizată să efectueze o plată sau să transmită o sumă de bani către un beneficiar, în contul unei datorii existente; transfer de creanță. În context istoric, termenul se folosea și pentru a desemna alocarea oficială a unor fonduri publice sau a unor bunuri pentru destinații precise, având o structură obligatorie stabilită prin hrisoave.
• guvern cu puteri depline — Formă de organizare și exercitare a puterii executive care beneficiază de legitimitate constituțională deplină, având capacitatea juridică și politică de a iniția proiecte de legi, de a emite ordonanțe de urgență și de a pune în aplicare politici publice strategice fără restricții temporare sau de mandat. Spre deosebire de un cabinet interimar, acesta deține capacitatea legală totală de a angaja statul în tratate internaționale și de a gestiona bugetul public în mod suveran.