#nevi

• alenie — Stare de lene, moleșeală, indolență sau apatie fizică și psihică; lipsă de activitate sau refuz de a depune efort productiv. În graiurile vechi, termenul descrie o tihnă prelungită ori starea de trândăvie specifică zilelor de sărbătoare în care muncile agricole erau strict interzise în comunitate.
• alibi — Mijloc de apărare în dreptul penal prin care un suspect sau acuzat dovedește că în momentul săvârșirii infracțiunii se afla în alt loc decât cel al faptei, exclusivitatea prezenței sale în altă parte făcând imposibilă participarea sa la crimă. În sens larg, termenul descrie o justificare, o scuză sau o dovadă incontestabilă de nevinovăție folosită de o persoană pentru a se disculpa într-o situație problematică.
• alibiu — Variantă ortografică acceptată istoric sau utilizată ca sinonim perfect pentru termenul standard 'alibi'; mijloc de apărare în dreptul penal prin care un suspect dovedește că în momentul săvârșirii unei infracțiuni se afla în altă parte. Deși normele actuale ale limbii române literare recomandă în mod ferm utilizarea formei scurte 'alibi', varianta declinată 'alibiu' apare încă frecvent în vorbirea curentă sau în traduceri literare mai vechi.
• alunele — Forma articulată hotărât a substantivului la plural 'alune' (fructele alunului). În vorbirea curentă și medicală populară, reprezintă forma de plural pentru 'aluniță' (nevi melanocitari), desemnând micile pete pigmentare sau excrescențe benigne de pe piele.
• anevrizmatic — Variantă grafică alternativă a adjectivului standard 'anevrismatic', întâlnită în nomenclatoare medicale mai vechi sau în uzul clinic regional. Descrie o anomalie structurală, o transformare tisulară ori o patologie care prezintă caracteristicile unui anevrism sau care evoluează spre formarea unei ectazii arteriale.
• angelitate — Calitatea sau starea de a fi angelic; ansamblu de însușiri ideale specifice îngerilor, precum bunătatea desăvârșită, blândețea absolută, puritatea spirituală, inocența neatinsă de viciu și seninătatea luminoasă. Termenul este utilizat cu precădere în limbajul teologic, filozofic sau în eseistica literară rafinată pentru a descrie manifestări umane de o noblețe morală rară sau momente de grație sacră.