#olarit

• alcarraza — Vas de pământ nesmălțuit, foarte poros, de proveniență spaniolă sau maură, utilizat special pentru păstrarea și răcirea apei potabile. Efectul de răcire este realizat prin procesul fizic de evaporare a apei care transpiră prin porii microscopici ai argilei, scăzând temperatura lichidului din interior chiar și în climatele extrem de calde.
• anod — Electrod pozitiv al unui generator electric, al unei pile galvanice sau al unui tub electronic, ori electrodul prin care curentul electric intră într-un mediu conductor sau într-un dispozitiv polarizat. În procesele de electroliză și coroziune electrochimică, acesta reprezintă borna structurală la nivelul căreia are loc reacția de oxidare, pierderea de electroni și atragerea anionilor negativi.
• antiteticitate — Caracterul sau calitatea a ceea ce este antitetic; starea de opoziție structurală, polaritate conceptuală sau contrazicere simetrică dintre două teze, idei, fenomene sau imagini artistice. În analizele de text și eseurile filosofice, termenul desemnează proprietatea internă a unui ansamblu de a funcționa pe baza unor tensiuni interioare generate de elemente diametral opuse.
• argică — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru cuvântul 'argilă' sau pentru un tip de humă ori lut galben gras folosit în olaritul tradițional sau în gospodăriile rurale pentru lipitul și spoitul caselor. Ca adjectiv feminin în graiurile din anumite comunități, descrie o compoziție, o rețea de pământ sau o textură argiloasă, lipicioasă, cu proprietăți plastice structurale deosebite.
• argil — Formă arhaică, etimologică sau variantă rară de gen masculin pentru argilă; termen utilizat în vechile tratate de geologie, minerit sau rețete meșteșugărești din secolele trecute pentru a descrie roca sedimentară moale și cleioasă. În sens industrial timpuriu, reprezenta pământul clicos folosit ca liant sau materie primă brută în olărit și construcții.
• argimagzar — Termen regional sau arhaic de factură meșteșugărească, extrem de rar, utilizat istoric în anumite graiuri locale pentru a desemna un tip de creuzet, oală din lut refractar sau vas special de pământ ars folosit de meșterii olari, fierari sau turnători pentru topirea metalelor ori depozitarea substanțelor chimice dense. În lingvistica istorică structurală, reprezintă o formă dialectală izolată, păstrată episodic în inventarele rurale vechi.
• artizanat — Îndeletnicire a artizanului, meseria de meșteșugar; totalitatea obiectelor utilitare sau decorative realizate manual, specifice artei populare și tradițiilor unei regiuni. În sens comercial, termenul definește sectorul economic axat pe suveniruri, țesături, ceramică și sculpturi tradiționale destinate promovării patrimoniului cultural.