#paducel
- albaspină — Denumire regională sau populară atribuită păducelului (Crataegus monogyna), arbust ghimpos din familia rozaceelor, recunoscut pentru florile sale albe și bacele roșii cu proprietăți cardiotonice; de asemenea, termenul se folosește uneori pentru sânger (Cornus sanguinea) sau cătină albă. În fitoterapia tradițională rurale, infuziile din frunzele și ramurile sale tinere erau administrate ca remediu natural pentru reglarea tensiunii arteriale.
- Amelanchier ovalis — Specie de arbust foios din genul Amelanchier, familia Rosaceae, remarcabilă prin faptul că este singura specie din acest gen nativă de pe continentul european, inclusiv în zonele muntoase și calcaroase din România, unde este cunoscută popular sub numele de 'păducel negru' sau 'irga europeană'. Planta prezintă o coroană rară, frunze rotunjite ori eliptice cu margini fin dințate și flori albe cu petale înguste, urmate de fructe globuloase mici, negre-albăstrui, comestibile, dulci-acrișoare și bogate în taninuri.
- Aponogeton distachyus — Specie de plantă acvatică perenă din genul Aponogeton, originară din provincia Western Cape din Africa de Sud, naturalizată în diverse regiuni temperate și cunoscută popular sub numele de păducel de apă. Se caracterizează prin frunze plutitoare alungite, ovale și inflorescențe bifurcate, cu spiculete duble purtând flori albe, intens parfumate, cu o aromă dulce asemănătoare vaniliei, fiind cultivată ca plantă ornamentală de iaz sau utilizată tradițional ca legumă culinară locală.
- azăduși — Denumire populară regională sau arhaică utilizată în anumite zone ale țării pentru a desemna fructele sau bobițele roșii, sferice și cărnoase ale unor arbuști de pădure (cum ar fi păducelul sau scorușul de munte). Aceste fructe sunt recunoscute structural în medicina empirică rurală pentru proprietățile lor delicate astringente și cardiotonice, fiind folosite istoric la prepararea unor infuzii, ceaiuri sau magme curative.