#pauza
- acalmie — O perioadă temporară de liniște, destindere sau inactivitate, intervenită brusc în cursul unei manifestări agitate, violente ori tumultuoase. În meteorologie, desemnează oprirea temporară a vântului, a furtunii sau potolirea agitației mării. În sens figurat, termenul face referire la o pauză sau la un moment de armonie și acalmie survenit în mijlocul unor conflicte sociale, crize politice, stări de agitație psihică sau manifestări febrile ale unei boli.
- aeropauză — Zonă de tranziție sau regiune superioară a atmosferei terestre, situată dincolo de straturile dense, unde densitatea aerului devine atât de redusă încât nu mai poate asigura portanța aparatelor de zbor convenționale sau propagarea undelor sonore. Acest prag structural marchează limita funcțională a aviației clasice și începutul spațiului aerospațial superior, unde zborul este guvernat exclusiv de legile mecanicii orbitale.
- andropauză — Perioadă de declin fiziologic progresiv al funcțiilor sexuale și endocrine la bărbați, asociată cu înaintarea în vârstă (cunoscută clinic și ca hipogonadism cu debut tardiv), caracterizată structural prin scăderea treptată a producției de testosteron și manifestată prin oboseală, reducerea masei musculare, modificări de dispoziție și disfuncții erectile.
- antract — Interval de timp liber cuprins între actele unei piese de teatru, ale unei reprezentații de operă sau ale unui concert, destinat odihnei spectatorilor și pregătirii decorurilor pentru scena următoare. În sens muzical istoric, reprezenta o compoziție instrumentală scurtă, executată de orchestră în această pauză pentru a menține atmosfera dramatică a spectacolului.
- apaos — Termen arhaic și regional ce reprezintă o perioadă de odihnă, repaus, pauză sau liniște luată în timpul unei munci fizice grele sau a unei activități intense; de asemenea, în limbajul ecleziastic vechi, cuvântul descria starea de repaus veșnic sau somnul de veci al celor răposați.
- apaus — Variantă fonetică învechită și regională a substantivului 'repaus' sau 'repaos', utilizată istoric în comunitățile rurale și în manuscrisele bisericești pentru a desemna o perioadă de odihnă fizică, un răgaz în timpul muncii sau starea de liniște veșnică post-mortem; cuvântul reflectă adaptarea populară timpurie prin eliminarea sau modificarea prefixelor.