#personificare

• Ahimia — Personificare alegorică a nerușinării, infamiei sau a absenței de respect, întâlnită în anumite scrieri filozofice, mitologice sau dramatice de factură clasică, elenistică ori umanistă. Termenul derivă direct din grecescul 'aschemia' (lipsă de formă, decență sau rușine) și este utilizat ca un personaj conceptual menit să ilustreze degradarea morală sau structurală a virtuții umane.
• antropomorfic — Care ține de antropomorfism sau care prezintă un caracter antropomorf; tendința structurală de a atribui însușiri, emoții, intenții, motive sau forme umane unor entități non-umane, cum ar fi divinitățile, animalele, obiectele inanimate ori fenomenele naturii. În psihologia cognitivă și studiile literare, termenul definește modul în care limbajul și gândirea umanizează realitatea înconjurătoare pentru a o face inteligibilă.
• antropomorfism — Concepție, doctrină sau tendință psihologică și religioasă de a atribui însușiri, sentimente, pasiuni, intenții și forme umane divinităților, animalelor, obiectelor inanimate ori fenomenelor oarbe ale naturii. În istoria religiilor, reprezintă caracteristica de bază a politeismului antic, în timp ce în psihologia modernă este considerat un bias cognitiv prin care oamenii antropizează mediul înconjurător pentru a-l înțelege.
• antropomorfist — Persoană care aderă la principiile antropomorfismului sau care reprezintă divinitățile și forțele naturii sub formă umană. Ca adjectiv, descrie un autor, un artist, o grupare religioasă ori o lucrare plastică fundamentată pe antropomorfism, centrată pe acordarea de trăsături umane elementelor non-umane.
• antropomorfistă — Forma feminină pentru 'antropomorfist'; descrie o femeie, o operă de artă, o grupare religioasă sau o viziune doctrinară care îmbrățișează ori aplică principiile antropomorfismului. Ca substantiv, desemnează o femeie artist, scriitoare sau adeptă a unui curent spiritual care atribuie trăsături și forme umane divinităților ori elementelor din natură.
• antropomorfizare — Acțiunea de a antropomorfiza și rezultatul ei; procesul psihologic, cognitiv sau artistic prin care se atribuie trăsături, forme, intenții, stări emoționale ori comportamente umane unor entități non-umane (animale, divinități, obiecte sau forțe ale naturii). În științele cognitive, reprezintă un mecanism de proiecție utilizat pentru a descifra și a face familiar mediul înconjurător.