#piatra filozofala
- alchimic — Care aparține sau se referă la alchimie; specific practicilor, doctrinelor sau textelor medievale și hermetice care urmăreau transformarea metalelor de bază în aur, descoperirea elixirului vieții sau a Pietrei Filozofale. În sens figurat, termenul descrie un proces misterios, secret, fascinant sau o transformare spirituală profundă realizată prin metode ascunse ori greu de înțeles.
- alchimie — Știință și doctrină mistică și hermetică precursoare a chimiei moderne, practicată pe scară largă în Antichitate și în Evul Mediu, având ca obiective principale transmutarea metalelor comune în aur sau argint, descoperirea unui panaceu universal și obținerea Pietrei Filozofale. În sens metaforic, desemnează o transformare profundă, misterioasă sau o fuziune perfectă între elemente abstracte, sentimente sau idei.
- alchimist — Persoană care practica alchimia în Antichitate sau în Evul Mediu, ocupându-se cu experimente secrete de laborator pentru transmutarea metalelor și descoperirea elixirului vieții; precursur al chimistului modern. Ca adjectiv, descrie o persoană sau o acțiune care amintește de tehnicile oculte ori transformările misterioase specifice acestor învățați.
- alhimie — Formă grafică și fonetică veche, arhaică sau regională pentru alchimie; protoștiință medievală și disciplină filozofico-ezoterică ce îmbina elemente de chimie, metalurgie, fizică, medicină, astrologie și misticism. În textele românești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, termenul descria practica secretă ce urmărea transmutația metalelor de bază în aur sau argint, descoperirea pietrei filozofale și obținerea elixirului nemuririi, reprezentând o etapă istorică de tranziție către chimia științifică modernă.
- alhimist — Variantă ortografică și fonetică veche, arhaică sau regională pentru alchimist; persoană din Evul Mediu sau Renaștere care practica alchimia (alhimia), căutând transmutația metalelor de rând în aur sau argint prin intermediul pietrei filozofale, precum și obținerea elixirului vieții lungi. În literatura română veche, termenul descria învățații sau vrăjitorii de curte care se ocupau cu topirea aliajelor, distilarea esențelor vegetale și manipularea substanțelor chimice primitive.