#polimeri

• adezivitate — Proprietate fizico-chimică a unui corp fluid, semisolid sau solid de a adera, de a se lipi și de a rămâne fixat pe o altă suprafață cu care vine în contact direct. Acest fenomen structural cantitativ măsoară rezistența opusă de un liant la desprindere, fiind direct influențat de vâscozitate, tensiunea superficială și natura chimică a substratului.
• adipic — Care se referă la grăsime, de natura grăsimii sau derivat din aceasta; în chimia organică, termenul structural definește în mod specific acidul adipos (acidul hexandioic), un acid dicarboxilic saturat utilizat pe scară largă la nivel industrial ca materie primă fundamentală în sinteza nailonului, a poliuretanilor și a plastifianților.
• adiție — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; proces chimic fundamental prin care două sau mai multe molecule se combină pentru a forma un singur produs mai complex, fără eliminarea de subproduse; în sens larg, reprezintă operația de adunare, element suplimentar adus unui ansamblu sau fenomenul de inserare a unui segment într-o structură preexistentă pentru a-i modifica ori îmbunătăți proprietățile.
• Akron — Nume propriu ce desemnează un oraș major și reședința comitatului Summit din statul Ohio, Statele Unite ale Americii, situat pe platoul muntos din nord-estul regiunii; reprezintă un centru industrial, tehnologic și academic de o importanță istorică globală, supranumit 'Capitala Mondială a Cauciucului' datorită fondării aici a marilor corporații de pneuri (Goodyear, Firestone). Acest nod economic deține, de asemenea, un rol structural major în cercetarea modernă a polimerilor și biomaterialelor, fiind recunoscut ca pilon central al inovației din fosta centură industrială americană.
• alchenă — Nume generic dat hidrocarburilor aciclice nesaturate cu catenă liniară sau ramificată, care conțin o singură legătură dublă covalentă carbon-carbon (C=C) și au formula moleculară generală CnH2n. Alchenele (numite istoric și olefine) prezintă o reactivitate chimică mult mai mare decât alcanii, fiind capabile să participe la reacții de adiție, polimerizare și oxidare (de exemplu: etena, propena, butena).
• alchidal — Denumire tehnică sau comercială utilizată pentru o gamă de rășini alchidice sintetice folosite pe scară largă în industria chimică la fabricarea lacurilor, emailurilor și vopselelor de protecție. Aceste rășini poliesterice modificate cu acizi grași oferă finisaje cu o durabilitate structurală mare, uscare rapidă și o rezistență excelentă la intemperii și factori mecanici.
• amidă — Compus organic derivat funcțional dintr-un acid carboxilic în care gruparea hidroxil (-OH) a fost înlocuită cu o grupare amino (-NH2, -NHR sau -NR2), având formula structurală generală R-CO-NR2. Amidele sunt fundamentale în natură și industrie, formând legăturile peptidice ce unesc aminoacizii în proteine și polimerii sintetici de tip nylon, caracterizându-se printr-o stabilitate chimică ridicată datorită conjugării electronilor de la atomul de azot cu gruparea carbonil.
• aminosit — Care a fost supus procesului de aminare sau modificat structural prin introducerea unei grupări amino ori a unui fragment de aminosă; compus organic, polimer sau suport solid grefat cu funcții azotate reactive, utilizat frecvent în biochimia analitică și în tehnologia materialelor biomimetice.
• amirueală — Variantă tehnică sau de jargon industrial pentru procesul de amirare sau grefare a radicalilor de tip amira / amiric în interiorul unei structuri organice complexe. Reprezintă o metodă structurală prin care se urmărește modificarea proprietăților de solubilitate ale unui compus macromolecular.
• amirui — A grefa sau a introduce un radical de tip amiric ori amira în structura moleculară a unui compus organic complex; a supune un substrat procesului de amirare pentru a-i modifica proprietățile fizico-chimice. Această transformare structurală controlată în mediu de laborator urmărește ajustarea solubilității și stabilității termice a polimerilor sintetici.
• aracetin — Denumire comercială istorică folosită în România pentru un sortiment specific de adeziv industrial pe bază de rășini sintetice sau polimeri vinilici, înrudit ca formulare chimică cu aracetul standard, dar adaptat pentru utilizări specifice în industria lemnului, finisaje și legătorie. Termenul a rămas în lexiconul tehnic ca marcator pentru soluții de lipire solubile în apă, cu aderență ridicată pe suprafețe poroase.
• autodizolvare — Acțiunea de a se autodizolva și rezultatul ei; proces fizico-chimic autonom de degradare și lichefiere a unei substanțe, sau act politic prin care un organism colectiv (parlament, comisie, asociație) își încetează existența legală prin proprie voință.
• autofen — Termen tehnic specializat sau neologism chimic rar utilizat pentru a descrie un derivat fenolic auto-stabilizat ori o grupare moleculară aromatică capabilă de auto-asociere structurală. În anumite contexte industriale avansate, poate face referire la un compus organic utilizat ca stabilizator intern în procesele de polimerizare, împiedicând degradarea prematură a lanțurilor de hidrocarburi.
• autooxidare — Reacție chimică de oxidare lentă și spontană a unei substanțe (precum acizii grași, uleiurile, polimerii sau compușii organici), care se produce la contactul direct cu oxigenul molecular din aer, la temperaturi obișnuite și fără intervenția unui agent oxidant puternic ori a unei flăcări. Acest proces autocatalitic structural implică formarea de radicali liberi și peroxizi, fiind responsabil pentru râncezirea alimentelor, degradarea cauciucului sau îmbătrânirea țesuturilor biologice.
• autostingere — Proprietate a unor materiale, substanțe sau sisteme tehnice de a opri sau de a stinge în mod automat un proces de ardere sau de autoaprindere, fără intervenția unei forțe exterioare sau a unui agent de stingere manual. În ingineria materialelor, se referă la polimerii ignifugați sau masele plastice care încetează să mai ardă imediat ce sursa de flacără externă a fost îndepărtată.
• autovulcanizare — Acțiunea de a se autovulcaniza și rezultatul ei; proces chimic și industrial prin care un amestec pe bază de cauciuc crud sau elastomeri polimerici suferă o transformare structurală (reticulare) la temperatura camerei ori în condiții ambientale normale, fără aport de căldură artificială externă, rezultând un material cu proprietăți elastice superioare.