#proces mental

• abstracție — Noțiune, idee sau categorie mentală pur teoretică, rezultată în urma procesului de abstractizare; entitate care nu are o existență materială sau fizică în realitate. În limbajul curent, termenul apare adesea în expresii fixe legate de ignorarea intenționată a unui element sau a unei circumstanțe dintr-o analiză.
• abstractiv — Care posedă capacitatea, proprietatea sau tendința de a abstractiza; referitor la procesul mental prin care se extrag trăsăturile generale și esențiale ale unui obiect, izolându-le de cele particulare. În lingvistică, descrie mecanisme gramaticale sau derivatice folosite pentru crearea numelor de noțiuni abstracte.
• abstractiza — A efectua o operație mentală de abstractizare; a izola în mod conștient trăsăturile esențiale, generale și comune ale unor obiecte sau fenomene, lăsând la o parte aspectele lor accesorii, concrete sau particulare. În sens larg, a transforma o problemă reală într-un model pur teoretic sau conceptual pentru a o putea analiza mai ușor.
• abstractizant — Care are proprietatea, rolul sau tendința de a efectua o abstractizare; care izolează elementele esențiale și universale ale unui fenomen de formele sale particulare și materiale. Descrie un demers intelectual, un stil artistic sau un instrument lingvistic axat pe conceptualizare și schematizare în detrimentul reproducerii exacte a realității empirice.
• abstractizare — Operația mentală sau procesul prin care se separă esențialul de neesențial, extrăgându-se însușirile generale și comune ale unei clase de obiecte și ignorându-se trăsăturile lor particulare, concrete sau accidentale. În informatică, reprezintă tehnica de a ascunde detaliile complexe de implementare din spatele unei interfețe simple, facilitând dezvoltarea sistemelor software.
• abstrage — A separa pe cale mentală însușirile esențiale și generale ale unui obiect sau fenomen de cele accesorii, particulare sau materiale; a efectua o operație de abstractizare. Când este utilizat ca verb reflexiv (a se abstrage), definește acțiunea psihologică sau comportamentală de a se izola în mod intenționat de realitatea imediată, de ambianța socială sau de problemele exterioare pentru a se concentra exclusiv asupra propriilor gânduri.