#proteina

• albuminoid — Care se aseamănă cu albumina sau are proprietăți similare cu ale acesteia; denumire veche dată scleroproteinelor, o clasă de proteine insolubile cu rol structural și de susținere în organism (cum ar fi keratina, colagenul sau elastina), prezente în țesuturile conjunctive, oase, unghii și firele de păr.
• albuminos — Care conține albumină, de natura albuminei sau bogat în proteine solubile; care se referă la țesuturile, fluidele biologice ori semințele plantelor superioare ce încorporează o cantitate însemnată de endosperm hrănitor proteic.
• aleur — Formă arhaică sau variantă morfologică derivată pentru aleuronă, desemnând totalitatea granulelor proteice de rezervă stocate în stratul periferic al endospermului la semințele de cereale. În sens adjectival, termenul descrie o structură vegetală sau un țesut seminal cu o concentrație ridicată de substanțe azotoase și incluziuni proteice cristaline, având un rol esențial în nutriția embrionului în timpul procesului de germinație.
• aleuron — Substanță proteică de rezervă, cu structură granulară amorphousă sau cristaloide, depozitată în celulele învelișului extern al endospermului la semințele plantelor (în special la graminee). Reprezintă un complex biochimic bogat în aminoacizi, fosfați și enzime, având un rol structural vital în hrănirea și susținerea metabolică a embrionului pe parcursul fazelor timpurii ale procesului de germinație.
• aleuronă — Formațiunea proteică granulară localizată în celulele stratului extern al endospermului din semințele de cereale și alte plante modificate genetic sau naturale. Reprezintă un agregat biochimic stocat sub formă de cristaloizi și globuloizi în vacuole deshidratate, având funcția fundamentală de a furniza aminoacizii, mineralele și enzimele hidrolitice necesare hrănirii embrionului în faza inițială de germinație.
• aleuronic — Care se referă la aleuronă, care aparține aleuronei sau care conține o cantitate mare de granule proteice de rezervă. În biologia vegetală structurală, termenul descrie țesuturile, celulele sau straturile seminale definite printr-o activitate enzimatică intensă și prezența incluziunilor azotoase cristaloide implicate în metabolismul germinativ al plantelor.
• alexină — Termen istoric utilizat în imunologia timpurie, introdus de Hans Buchner și popularizat de Jules Bordet, pentru a desemna sistemul de complement; o substanță proteică termolabilă, prezentă în serul sangvin normal, capabilă să distrugă bacterii și alte celule străine în cooperare cu anticorpii specifici (sensibilizatori). În biochimia modernă, acțiunea sa este studiată ca parte integrantă a răspunsului imun înnăscut nespecific de liză celulară.
• antigenă — Forma de feminin a adjectivului „antigen” sau variantă substantivală utilizată în textele medicale mai vechi ori traduse pentru a desemna o substanță capabilă să declanșeze o reacție imună; descrie o moleculă, o proteină virală sau o structură celulară capabilă să stimuleze sistemul imunitar pentru producerea de anticorpi specifici.
• apoferment — Componenta proteică, macromoleculară și termolabilă a unei enzime conjugate, care determină specificitatea de acțiune a acesteia față de un anumit substrat; parte constitutivă a unei holoenzime. Pentru a deveni activă din punct de vedere catalitic, această structură proteică pură necesită cuplarea obligatorie cu o componentă neproteică numită coenzimă sau cofactor.
• Arfip — Acronim de specialitate ce desemnează o proteină de interacțiune cu ADP-ribozilarea (ADP-Ribosylation Factor Interacting Protein), având un rol structural și funcțional crucial în reglarea traficului vezicular intracelular și în remodelarea membranei aparatului Golgi. Această macromoleculă acționează ca un efector biochimic esențial, facilitând coordonarea semnalizării celulare și menținerea homeostaziei organitelor în organismele eucariote complexe.