#radiotehnica

• amplificație — Termen tehnic ce desemnează procesul, starea sau gradul de amplificare al unui semnal, al unei unde ori al unui curent electric într-un circuit; reprezintă raportul dintre mărimea de ieșire și mărimea de intrare a unui dispozitiv amplificator. Este utilizat frecvent în radiotehnică și acustică pentru a exprima câștigul structural obținut prin intermediul componentelor active.
• antifeding — Variantă grafică adaptată sau fluctuație ortografică secundară în limba română pentru termenul tehnic 'antifading'; proprietate sau circuit capabil să compenseze și să reducă fluctuațiile de intensitate ale semnalelor radio (fading). Deși normele lingvistice actuale recomandă scrierea standardizată cu litera 'a' (antifading), forma cu 'e' (antifeding) supraviețuiește în unele lucrări de inginerie vechi sau în manuscrise tehnice influențate de pronunția directă din limba engleză.
• autodină — Montaj radioreceptor sau tub electronic în care același element activ (lampă sau tranzistor) îndeplinește simultan rolul de oscilator local și de detector-amestecător pentru semnalele de înaltă frecvență; receptor cu reacție reglat la limita de oscilație pentru recepționarea undelor întreținute.
• autodine — Forma de plural a substantivului autodină; ansamblu de montaje electronice sau receptoare radio istorice bazate pe utilizarea unui singur element activ ca detector și oscilator local.
• autoheterodină — Dispozitiv sau circuit electronic (utilizat istoric în receptoarele radio de tip superheterodină) alcătuit dintr-un singur tub electronic sau tranzistor care îndeplinește simultan rolul de oscilator local și de etaj de amestec (schimbător de frecvență), transformând frecvența semnalului recepționat într-o frecvență intermediară stabilă.