#reflux
- antinoacid — Substanță chimică, preparat farmaceutic sau compus biologic capabil să reducă, să neutralizeze sau să inhibe secreția excesivă de acid clorhidric din sucul gastric; agent terapeutic utilizat pentru ameliorarea simptomelor de hiperaciditate, pirozis și disconfort esofagian asociate cu gastrita sau boala de reflux gastroesofagian.
- antiperistaltism — Fenomen fiziologic sau patologic constând în inversarea undelor de contracție musculară ale tubului digestiv, care se propagă în sens contrar celui normal, adică dinspre etajele inferioare către cele superioare. Acest mecanism structural poate apărea ca o reacție de apărare a organismului în cazul ingestiei de substanțe toxice, generând vărsături, sau ca simptom sever în cadrul unor obstrucții și ocluzii intestinale mecanice.
- antisecretor — Care inhibă, diminuează sau oprește secreția unei glande sau a unui organ glandular; medicament utilizat în mod special pentru reducerea producției de acid gastric în stomac. În gastroenterologie, această clasă farmaceutică include inhibitorii pompei de protoni și blocantele receptorilor H2, fiind esențială în tratamentul ulcerului gastroduodenal și al bolii de reflux gastroesofagian.
- aritenoidită — Proces inflamator acut sau cronic localizat la nivelul unuia ori ambelor cartilaje aritenoide sau al mucoasei care le acoperă în regiunea posterioară a laringelui. Această afecțiune structurală, adesea de natură infecțioasă, traumatică ori indusă de refluxul gastroesofagian sever, se manifestă clinic prin disfonie (răgușeală), odinofagie (durere la înghițire) și o senzație supărătoare de corp străin în gât.
- arsoare — Formă regională sau arhaică pentru senzația intensă de căldură arzătoare, dogoare sau arșiță puternică provocată de razele soarelui ori de foc; (în medicină, popular) senzație internă de arsură localizată adesea la nivelul stomacului sau al esofagului, specifică pirozei, ori arsură cutanată provocată de expunerea prelungită la factori termici radianti. Termenul descrie manifestarea structurală a disconfortului termic extrem, fiind utilizat frecvent în graiurile din sudul și estul spațiului lingvistic românesc.
- avanplajă — Sector sau fâșie din zona litorală situată la limita dintre uscat și mare, cuprinsă între nivelul atins de cele mai mari valuri în timpul fluxului și cel al celor mai mici ape din timpul refluxului; zona de manifestare a jetului de resacă (swash zone). În sens geologic extins, termenul poate descrie și bancul de nisip submers aflat la adâncimi mici, care prelungește plaja propriu-zisă spre larg și pe care valurile se sparg succesiv.