#ridicare

• aerlift — Instalație, pompă sau dispozitiv tehnic bazat pe principiul transportului pneumatic, utilizat pentru ridicarea unui lichid ori a unui amestec de apă și sedimente printr-o conductă verticală, prin intermediul injectării de aer comprimat la bază. Acest sistem este utilizat pe scară largă în acvaristică pentru filtrarea apei, în ingineria petrolieră și în lucrările de dragare datorită lipsei componentelor mecanice în mișcare.
• aerotopografie — Ramură aplicată a topografiei și geodeziei care se ocupă cu executarea ridicărilor topografice, determinarea formelor de relief și întocmirea hărților pe baza fotografierii aeriene (aerofotogrammetrie) combinate cu determinări complementare la sol. Această metodă structurală asigură modelarea tridimensională a unor teritorii vaste cu o eficiență sporită față de metodele pur terestre.
• aerotriangulație — Metodă geodezică sau procedeu tehnic de precizie utilizat pentru determinarea coordonatelor geografice tridimensionale ale punctelor de sprijin de la sol pe baza măsurării stereoscopice a unei succesiuni de fotografii aeriene suprapuse (aerofotograme). Această tehnică structurală permite densificarea rețelelor topografice și cartografierea unor teritorii întinse fără a efectua ridicări terestre anevoioase pentru fiecare punct.
• ardicare — Formă regională, arhaică sau variantă fonetică alterată a substantivului 'ridicare'; acțiunea de a ridica sau de a sălta un obiect ori o structură și rezultatul ei. Înțelesul structural provine din fenomene de proteză vocalică specifice anumitor graiuri românești vechi, fiind întâlnit ocazional în documente de cancelarie medievale sau texte populare transilvănene.
• aridicare — Acțiunea de a aridica și rezultatul ei; variantă grafică și fonetică arhaică pentru 'ridicare'. Însemna procesul de înălțare a unui edificiu, colectarea forțată a dărilor sau întocmirea unor hărți și planuri topografice în primele măsurători de cadastru.
• ascensionare — Acțiunea de a ascensiona și rezultatul ei; procesul structural de ridicare, urcare sau deplasare progresivă de jos în sus a unui corp, a unei mase fluide sau a unui vehicul aerian. Deși este un neologism mai puțin frecvent în vocabularul general, este utilizat în limbajul tehnic sau sportiv (alpinism, aeronautică) pentru a descrie actul dinamic al ascensiunii.
• ascensiune — Acțiunea de a se ridica, de a urca sau de a merge în sus; mișcare verticală ascendentă a unui corp, vehicul ori masă de aer. În sens astronomic, reprezintă coordonata cerească ecuatorială (ascensiune dreaptă). În sens figurat, desemnează o evoluție rapidă și de succes, o avansare socială, profesională, politică sau spirituală spre un nivel superior.
• automacara — Vehicul autopropulsat, format dintr-un șasiu de autocamion de mare tonaj pe care este montată o instalație mecanică sau hidraulică de ridicat (macara), dotată cu un braț telescopic ori cu zăbrele. Acest utilaj mobil complex este utilizat pe șantierele de construcții, în logistică, transporturi industriale și intervenții de urgență pentru manipularea, ridicarea, poziționarea și mutarea unor încărcături sau structuri grele în diverse puncte de lucru, oferind avantajul unei mari mobilități de deplasare pe drumurile publice.
• autoridicător — Dispozitiv, mecanism sau vehicul industrial capabil să își ridice, să își înalțe sau să își monteze propria structură ori componentele grele prin forțe și sisteme hidraulice proprii, fără asistența unei macarale externe. Se folosește cu precădere în construcții pentru a descrie macaralele turn speciale (autoridicătoare) sau platformele hidraulice mobile de mare precizie.
• autostivuitor — Vehicul industrial autopropulsat de dimensiuni reduse, echipat cu un sistem hidraulic de furci frontale, utilizat în depozite, fabrici sau terminale logistice pentru ridicarea, stivuirea, descărcarea și transportul mărfurilor așezate pe paleți. Acest utilaj tehnic asigură manipularea rapidă a încărcăturilor grele pe verticală și orizontală, fiind propulsat de motoare electrice, diesel sau cu GPL.