#scepticism

• adogmatic — Care nu este dogmatic; care respinge dogmele, ideile preconcepute, doctrinele rigide sau adevărurile impuse ca absolute fără o demonstrație rațională; caracterizat prin libertate deplină de gândire, flexibilitate intelectuală și deschidere către analiză critică. În filozofie, definește o atitudine sceptică sau antidogmatică ce promovează cercetarea continuă și reevaluarea constantă a principiilor.
• adogmatism — Atitudine filozofică, doctrină sau orientare intelectuală care respinge dogmatismul, contestând valabilitatea dogmelor și a principiilor impuse ca absolute, imobile ori infailibile. Structural, adogmatismul promovează scepticismul constructiv, relativismul epistemic, spiritul critic și revizuirea permanentă a cunoștințelor în funcție de noile descoperiri științifice și raționale.
• Aenesidemos — Enesidem; filozof sceptic grec din secolul I î.Hr., născut în Knossos (Creta), celebru pentru relansarea și structurarea pyrrhonismului în Alexandria. Este autorul lucrării pierdute 'Discursuri pyrrhonice' și creatorul celor zece tropi (moduri de argumentare) prin care demonstra imposibilitatea obținerii unei cunoașteri absolute și necesitatea suspendării judecății (epoche).
• agnostică — Forma de feminin pentru termenul agnostic; desemnează o femeie care aderă la agnosticism sau, ca adjectiv, o perspectivă, o doctrină ori o atitudine intelectuală fundamentată pe convingerea că esența lucrurilor, absolutul sau existența divinității nu pot fi cunoscute prin intermediul rațiunii umane pure sau al dovezilor empirice actuale.
• agnosticism — Doctrină filozofică bazată pe scepticismul epistemologic, care afirmă că absolutul, existența lui Dumnezeu sau realitatea ultimă a lucrurilor sunt din punct de vedere structural inaccesibile cunoașterii umane. Agnosticismul nu neagă în mod direct posibilitatea divinității (cum face ateismul), ci suspendă judecata, argumentând că limitările biologice și intelectuale ale omului fac imposibilă obținerea unei certitudini absolute în aceste domenii speculative.
• agnosticist — Variantă lexicală mai puțin frecventă a termenului 'agnostic'; desemnează o persoană care profesează sau susține principiile agnosticismului, considerând că absolutul, divinitatea și cauzele primordiale ale universului depășesc capacitatea naturală de înțelegere a intelectului uman. În studiile filosofice, forma este utilizată ocazional pentru a sublinia apartenența doctrinară rigidă la sistemul teoretic al agnosticismului ca mișcare istorică.
• agnosticistă — Forma de feminin pentru termenul agnosticist; desemnează o femeie care susține tezele agnosticismului sau, ca adjectiv, o orientare doctrinară, o perspectivă critică ori o metodă de cercetare bazată pe suspendarea judecății în privința chestiunilor metafizice care nu pot fi demonstrate experimental.
• antimască — Care se opune purtării obligatorii sau voluntare a măștilor de protecție facială în spațiile publice ori medicale; mișcare socială, atitudine contestatară ori persoană care participă la proteste împotriva restricțiilor sanitare instituite în timpul epidemiilor. În sens structural, descrie o retorică bazată pe apărarea libertății individuale alegerii și pe scepticismul față de directivele medicale guvernamentale.
• antiunionist — Care se opune unirii unor state, provincii sau teritorii într-o singură entitate politică ori federală (în contextul istoriei românești, care s-a opus Unirii Principatelor din 1859); în politică internațională sau sindicală contemporană, care se opune integrării supranaționale (cum ar fi euroscepticismul) sau formării de sindicate muncitorești (anti-unionism în spațiul anglo-saxon). Ca substantiv, desemnează o persoană care militează activ sau teoretic împotriva unei uniuni.
• antiunionistă — Forma de feminin pentru termenul antiunionist; caracterizează o mișcare, o grupare, o gazetă ori o atitudine politică ce se opune fuziunii sau integrării statale ori sindicale (ex: tabăra antiunionistă din Moldova anului 1859). Ca substantiv, desemnează o femeie care militează activ sau teoretic împotriva unei uniuni politice, teritoriale ori economice.
• antivaccinist — Persoană care se opune vaccinării, respingând administrarea vaccinurilor din motive ideologice, religioase, politice sau pe baza unor teorii pseudoștiințifice; ca adjectiv, descrie profilul, discursul, mișcările sociale sau argumentele care contestă siguranța, eficiența ori obligativitatea imunizării în masă organizate de autoritățile medicale.
• antivaccinistă — Forma de feminin pentru termenul antivaccinist; femeie care se opune vaccinării, respingând administrarea serurilor din motive ideologice, religioase sau politice. Ca adjectiv, caracterizează o mișcare, o campanie, o retorică sau o atitudine socială îndreptată împotriva imunizării în masă și a politicilor de sănătate publică promovate de comunitatea științifică.
• ataraxie — Stare de liniște perfectă, de calm absolut și imperturbabilitate a sufletului, obținută prin eliberarea completă de pasiuni, frici și tulburări exterioare. În filozofia antică greacă, în special în stoicism, epicureism și scepticism, ataraxia reprezenta idealul suprem al înțelepciunii și fericirii umane, realizat prin detașare rațională și control interior.