#sistem limbic

• amigdală — Formațiune anatomică ovoidă constituită din țesut limfoid sau nuclei nervoși. În anatomia generală, se referă cel mai frecvent la amigdalele palatine, situate în orofaringe, cu rol de barieră imunitară protectoare. În neuroanatomie, amigdala (corpul amigdaloid) reprezintă o structură cheie a sistemului limbic cerebral, situată în lobul temporal, esențială pentru procesarea emoțiilor, cum ar fi frica, și pentru stocarea amintirilor emoționale.
• amigdalian — Care aparține sau se referă la amigdale (tonsilele palatine sau complexul amigdaloid cerebral); situat în zona amigdalelor sau corelat cu funcția lor imunitară ori emoțională. În practica medicală generală, descrie elemente structurale precum lojele, arterele sau infecțiile din gât, iar în neuroștiințe se referă la circuitele nervoase implicate în răspunsul la frică și anxietate.
• amigdaloid — Care are forma unei migdale; ovoidal și ușor turtit. În neuroanatomie, termenul descrie corpul amigdaloid (sau amigdala cerebrală), o structură nucleară profundă esențială în procesarea emoțiilor. În mineralogie, se referă la structura unei roci vulcanice ale cărei cavități (geode) au fost umplute ulterior cu minerale secundare, formând noduli ovali.