#stator
- adăstător — Persoană care așteaptă cu răbdare, care zăbovește sau pândește într-un anumit loc sosirea cuiva ori producerea unui eveniment. Ca adjectiv, descrie un comportament, o atitudine sau o stare caracterizată prin expectativă, stăruință sau tendința de a temporiza o acțiune.
- ageu — Persoană care suferă de ageuzie, manifestând o pierdere totală sau o absență congenitală ori dobândită a simțului gustului. Ca adjectiv, descrie starea unui organism sau a unui sistem senzorial lipsit de capacitatea de a percepe și distinge gusturile de bază (dulce, sărat, acru, amar, umami).
- ageuzie — Pierdere totală a simțului gustului, cauzată de leziuni ale mucoasei linguale, ale căilor nervoase aferente (nervul facial, glosofaringian) sau ale centrilor gustativi din cortexul cerebral. Poate fi congenitală, însă cel mai frecvent este un simptom dobândit în urma unor traumatisme, infecții respiratorii sau tratamente medicamentoase.
- alotriogeuzie — Tulburare calitativă a percepției gustative caracterizată prin pervertirea, denaturarea sau interpretarea aberantă a gusturilor; afecțiune în care pacientul percepe gusturi neplăcute, bizare ori complet diferite (de exemplu, gust metalic, de cenușă sau alterat) în prezența unor stimuli alimentari normali. Acest fenomen neurologic structural poate fi cauzat de leziuni ale căilor gustative, infecții virale, disfuncții ale lobului temporal sau tulburări psihiatrice complexe.
- anterostator — Componentă structurală fixă poziționată în partea frontală a unui compresor axial sau a unei turbine, având rolul de a ghida și redresa fluxul de fluid înainte ca acesta să intre în primul rând de palete rotative. Acest stator anterior optimizează unghiul de atac al curentului de aer, reducând pierderile aerodynamice prin turbulență și crescând randamentul mecanic general al ansamblului propulsiv.
- antestator — Persoană care a întocmit un testament anterior sau o versiune anterioară a unei dispoziții de ultimă voință, în raport cu un act juridic testamentar mai recent sau modificat. În analiza succesiunilor complexe, termenul desemnează calitatea defunctului în momentul în care se evaluează capacitatea sa juridică și intențiile inițiale consemnate în primul înscris oficial, înainte de survenirea revocărilor ulterioare.