#strunjire
- ancolură — Scobitură, crestătură sau degajare circulară executată pe suprafața unei piese cilindrice, cu scopul de a-i reduce local diametrul, de a delimita două porțiuni funcționale distincte ori de a permite trecerea unui instrument de așchiere. În terminologia industrială, reprezintă o zonă de descărcare a tensiunilor interne sau un canal special conceput pentru a adăposti garnituri de etanșare, inele elastice ori mecanisme de blocare.
- așchiabilitate — Proprietate tehnologică a unui material solid (metal, lemn, plastic) care determină ușurința, precizia și randamentul cu care acesta poate fi prelucrat prin așchiere cu ajutorul sculelor tăietoare. Acest parametru structural influențează direct gradul de uzură al uneltelor, calitatea finisajului suprafeței obținute, forma așchiilor rezultate și consumul de energie în timpul proceselor industriale de strunjire, frezare sau găurire.
- așchiere — Proces tehnologic mecanic de prelucrare a unui material solid (metal, lemn, plastic) prin îndepărtarea succesivă a adaosului de prelucrare sub formă de așchii, cu ajutorul unor scule tăietoare specifice (cuțite de strung, freze, burghie), pentru a obține o piesă cu dimensiuni, forme și rugozități geometrice bine determinate.
- așchiet — Care a fost supus procesului de așchiere sau cioplire; material lemnos, metalic sau mineral din care s-au desprins fragmente mici și subțiri în urma unei prelucrări mecanice ori manuale. În sens structural sau geologic secundar, descrie o suprafață de piatră ori rocă fisurată natural, prezentând așchii sau neregularități ascuțite.
- așchietoare — Mașină, unealtă sau componentă mecanică proiectată special pentru a tăia, strunji sau freza un material, îndepărtând surplusul sub formă de așchii; sculă așchietoare. Ca adjectiv, descrie orice acțiune, mișcare ori capacitate structurală a unui instrument de a pătrunde în straturile unui obiect solid pentru a-i modifica geometria prin așchiere.