#substante
- Actimie — Termen istoric sau tehnic rar utilizat pentru a descrie proprietatea sau intensitatea radiațiilor luminoase de a produce modificări chimice ori structurale în materialele pe care le traversează sau le lovesc. Acest fenomen constituie baza istorică a proceselor fotochimice, fiind strâns legat de actinism și de studiul modului în care lumina solară ori artificială interacționează direct cu emulsia fotografică sau cu alte substanțe sensibile la spectrul ultraviolet.
- adicție — Stare patologică sau dependență structurală, fizică și psihologică, manifestată prin nevoia compulsivă și greu de controlat de a consuma o anumită substanță (droguri, alcool, nicotină) ori de a efectua în mod repetat o activitate (jocuri de noroc, utilizarea tehnologiei), în ciuda consecințelor negative evidente asupra sănătății și vieții sociale.
- afion — 1. Suc lăptos cu puternice proprietăți narcotice și analgezice, extras prin incizarea capsulelor verzi ale macului de grădină (Papaver somniferum); opiu. 2. Denumire populară sau istorică extinsă pentru însăși planta de mac din care se colectează acest suc. 3. În sens figurat, termenul descrie o stare de letargie profundă, toropeală, somnolență extremă sau amorțire a facultăților mintale provocată de substanțe stupefiante.
- agrochimic — Care aparține agrochimiei, privitor la agrochimie; care se referă la utilizarea substanțelor chimice (îngrășăminte, pesticide, regulatori de creștere) în agricultură pentru stimularea producției și protecția culturilor. Termenul descrie procesele, substanțele sau analizele de laborator care monitorizează interacțiunea dintre nutrienții chimici, compoziția solului și fiziologia plantelor.
- alcoolomanie — Tendință patologică, irezistibilă și obsesivă de a consuma băuturi alcoolice; termen utilizat în sin some contexte clinice ca sinonim pentru alcoolismul cronic sau dipsomanie. Această afecțiune subliniază componenta compulsivă și de tip maniacal a dependenței psihice, în care individul își orientează întreaga activitate zilnică spre obținerea și consumul de etanol.
- amatocol — Compus chimic organic complex sau amestec coloidal derivat structural din rădăcini aromatice, utilizat experimental în laboratoarele de cercetare ca agent de legare ori în sinteza compușilor macromoleculari. Ca adjectiv, descrie un sistem sau o substanță care conține un astfel de nucleu molecular, fiind un neologism tehnic rar, întâlnit în special în cataloagele de specialitate și indexurile industriale de compuși azotați ori fenolici.
- amesteca — A pune împreună două sau mai multe substanțe, obiecte ori elemente diferite, agitându-le sau combinându-le pentru a forma un tot omogen ori eterogen. În sens reflexiv sau intranzitiv, înseamnă a interveni fără drept, invitație sau permisiune în treburile, discuțiile ori problemele altei persoane, sau a deveni confuz și a pierde șirul ideilor în timpul unui discurs.
- antichimic — Care protejează împotriva efectelor nocive ale substanțelor chimice toxice, ale gazelor de luptă sau ale poluanților industriali; conceput pentru a neutraliza, bloca ori decontamina agenții chimici agresivi. În domeniul militar și al protecției civile, termenul descrie echipamente de siguranță, cum sunt măștile de gaze sau costumele izolante special proiectate pentru intervenții în medii contaminate.
- arboricid — Substanță chimică toxică (un tip special de erbicid) utilizată în silvicultură sau agricultură pentru distrugerea selectivă ori totală a arborilor, lăstarilor nedoriți și tufișurilor invazive. Ca adjectiv sau substantiv abstract, termenul descrie fapta criminală sau acțiunea distructivă de tăiere în masă, otrăvire ori devastare ilegală a copacilor și zonelor verzi.
- arsenolit — Mineral rar compus din trioxid de arsenic (As2O3), format prin oxidarea altor minerale care conțin arsenic în zonele superioare ale zăcămintelor metalifere. Cristalele sale sunt de obicei cubice sau octaedrice, de culoare albă, cenușie ori gălbuie, fiind caracterizate printr-o solubilitate relativ mare în apă și o toxicitate extrem de ridicată.
- asbest — Formă ortografică mai veche, variantă lexicală sau neologism utilizat pentru azbest, desemnând un grup de minerale silicate naturale, cu structură fibroasă, remarcabile prin rezistența lor extremă la temperaturi înalte, foc, acizi și tracțiune mecanică. În trecut, datorită calităților sale izolatoare structurale excelente, a fost utilizat pe scară largă în industria construcțiilor și a echipamentelor de protecție, fiind ulterior restricționat din cauza toxicității ridicate a fibrelor sale la inhalare.
- asfaltos — Care seamănă cu asfaltul sau care este bogat în bitum; caracterizat de o consistență densă, lipicioasă și o culoare brun-negricioasă specifică hidrocarburilor grele. În sens structural și mineralogic, este folosit ca sinonim mai rar pentru 'asfaltic', descriind substanțe organice sau soluri impregnate natural cu smoală minerală.