#suspendat

• absentat — Forma de participiu trecut a verbului „a absența”, utilizată cu valoare adjectivală pentru a descrie o stare, un principiu, o valoare sau un individ care a lipsit ori s-a retras dintr-un cadru asumat. În dezbaterile de etică și ontologie, termenul califică elementul axiologic care a fost suspendat în mod conștient, lăsând un vid moral sau o discontinuitate în aplicarea normelor de conduită.
• Abutilon megapotamicum — Specie de arbust semivolubil sau târâtor din familia Malvaceae, originară din Brazilia, Argentina și Uruguay, remarcabilă prin ramurile sale lungi, flexibile și plonjante. Este extrem de cultivată în scopuri ornamentale datorită florilor sale unice și spectaculoase, suspendate pe pedunculi subțiri, care prezintă un caliciu umflat, de un roșu aprins, din care ies petale galbene contrastante și stamine purpurii proeminente, aspect ce amintește de forma unor lanterne chinezești.
• acățat — Care este prins, suspendat sau fixat de un cârlig, cui ori ramură proeminentă; agățat. În sens reflexiv vechi, termenul descrie o plantă care s-a fixat de un suport prin intermediul cârceilor sau o ființă care s-a urcat cu greu într-un loc înalt, rămânând suspendată. Este o variantă fonetică arhaică moștenită, utilizată rar în graiurile contemporane, fiind înlocuită complet în registrul literar modern de forma 'agățat'.
• aerobuz — Sistem suspendat de transport în comun, de tip monorai sau teleferic urban, format dintr-un vehicul autopropulsat de mari dimensiuni care rulează pe cabluri aeriene tensionate sau pe șine suspendate. Acest mijloc de transport ecologic este conceput pentru a asigura legături rapide în aglomerațiile urbane moderne, operând deasupra traficului rutier clasic fără a interfera cu infrastructura terestră.
• aerocablu — Cablu conductor, electric sau de tracțiune, proiectat și montat special pentru a fi suspendat la înălțime pe stâlpi ori piloni de susținere în spațiul aerian deschis. În ingineria mecanică, se referă la cablurile groase de oțel utilizate pentru susținerea și deplasarea telefericelor, funicularelor sau a aerobuzelor; în telecomunicații, reprezintă conductorii aerieni protejați împotriva intemperiilor.
• Aeschynanthus — Gen de plante erbacee sau subarbustive tropicale perene, epifite sau litofite, aparținând familiei Gesneriaceae, originar din pădurile umede ale Asiei de Sud-Est. Aceste plante sunt caracterizate structural prin tulpini pendule, frunze cărnoase, opuse și flori tubulare, adesea de culoare roșu intens, protejate la bază de un caliciu tubular întunecat care amintește de un tub de ruj, motiv pentru care sunt cultivate popular ca plante decorative suspendate.
• agățat — Care se află în stare de suspendare, fiind prins sau fixat de un cui, cârlig ori alt suport pentru a atârna; material textil sau obiect care s-a prins accidental într-un element ascuțit și prezintă fire trase ori rupturi; în sens familiar sau argotic, descrie o persoană care a fost abordată cu succes într-un context romantic ori un obiect obținut ușor sau prin mijloace dubioase.
• Akashi — Nume propriu ce desemnează un oraș portuar istoric și un centru industrial important situat în prefectura Hyōgo din Japonia, pe coasta strâmtorii omonime; prin extensie, termenul este celebru la nivel mondial datorită podului Akashi-Kaikyō, una dintre cele mai mari și mai complexe structuri inginerești suspendate din lume, care face legătura peste strâmtoare între orașul Kobe și insula Awaji. Acest reper structural reprezintă un triumf al arhitecturii seismice moderne, fiind proiectat să reziste la cutremure devastatoare și taifunuri violente specifice arhipelagului nipon.
• anantapodoton — Figură de stil retorică sau eroare sintactică ce constă în lăsarea unei propoziții sau a unui enunț neterminat, prin omiterea corelativului așteptat dintr-o structură simetrică. Acest fenomen structural se produce atunci când vorbitorul introduce o subordonată condițională sau o structură de tipul 'pe de o parte', dar uită ori renunță intenționat să mai livreze partea a doua ('pe de altă parte' sau principala), lăsând fraza suspendată din punct de vedere logic, adesea pentru a mima un discurs spontan sau o stare de agitație emoțională.
• ancoraj — Dispozitiv, piesă sau ansamblu structural folosit pentru a fixa strâns o mașină, un element de construcție, un stâlp sau un cablu de o fundație solidă ori de un suport fix. În ingineria civilă, reprezintă sistemul ce asigură transmiterea eforturilor de întindere de la elementele structurale (cum sunt cablurile unui pod suspendat) la masivul de fundare.
• aninat — Care a fost suspendat, fixat sau agățat de un suport aflat la înălțime, astfel încât să atârne liber; prins ușor într-un cârlig, cui sau ramură. În sens figurat și literar, descrie o stare psihologică sau emoțională, făcând referire la speranțe, gânduri ori dorințe intime care sunt strâns legate sau dependente de o anumită idee, persoană sau promisiune protectoare.
• atârnat — Prins de un punct de susținere situat deasupra, fără a se sprijini pe sol; suspendat, agățat, pendulant. În sens larg sau figurat, descrie o persoană care se află într-o stare de dependență totală (financiară, morală, socială) față de cineva, un proiect lăsat nerezolvat ori suspendat temporar (în suspans), sau o atitudine lipsită de vlagă, blegiți ori lăsată în jos din cauza oboselii.
• atârnați — Forma de masculin plural a adjectivului și participiului „atârnat”, descriind obiecte, elemente structurale sau indivizi suspendați, agățați ori aflați într-o stare de dependență. De asemenea, reprezintă persoana a II-a plural a verbului „a atârna” la modurile indicativ prezent (voi atârnați), indicativ imperfect (voi atârnați) și imperativ, exprimând acțiunea colectivă de fixare de sus ori de evaluare a unei greutăți.
• atârnătoare — Forma de feminin singular sau plural pentru adjectivul 'atârnător'; care atârnă, pendulează sau este conceput pentru a fi suspendat. Ca substantiv feminin, termenul desemnează un obiect auxiliar de uz casnic sau decorativ (un lanț, o sfoară, un suport) folosit pentru a prinde și a menține ceva în stare suspendată, sau o plantă decorativă ale cărei tulpini și flori se dezvoltă curgând în jos din ghivece speciale.
• atârnător — Care atârnă, pendulează sau stă suspendat de un punct aflat deasupra; aflat în poziție verticală liberă fără sprijin la bază. Ca substantiv masculin, în sens tehnic vechi sau regional, desemnează o greutate legată la un fir pentru a măsura verticalitatea (fir cu plumb) ori un element de prindere, iar în sens peiorativ social descrie o persoană parazită, un profitor care trăiește pe seama altora.