#tactil

• alocheirie — Tulburare neurologică rară a percepției senzoriale în care un stimul tactil aplicat pe o parte a corpului (de obicei pe un membru) este resimțit sau localizat eronat de către pacient în punctul simetric de pe partea opusă. Acest fenomen structural apare cel mai frecvent în urma unor leziuni ale lobului parietal drept sau în cazurile de sindrom de neglijare spațială unilaterală, reflectând o disfuncție în procesarea hărții somatice cerebrale.
• alochirie — Variantă grafică și clinică a termenului 'alocheirie'; reprezintă o tulburare neurologică a sensibilității somatice în care un pacient localizează un stimul tactil, termic sau dureros pe partea opusă locului unde acesta a fost aplicat în mod real. Acest fenomen structural reflectă o disfuncție severă în transmiterea și procesarea semnalelor în cortexul somatosenzorial secundar sau în lobul parietal, fiind asociat des cu hemineglijarea spațială.
• aloestezie — Tulburare neurologică a percepției senzoriale în care un stimul aplicat într-o anumită parte a corpului este resimțit structural în partea opusă sau într-un loc complet diferit față de cel real; această disfuncție corticală sau radiculară afectează localizarea corectă a senzațiilor tactile ori dureroase.
• amorfognozie — Tulburare neurologică cognitivă de tip agnozic, constând în incapacitatea pacientului de a recunoaște, prin palpare tactilă, forma generală sau dimensiunile geometrice ale obiectelor, în absența unor deficiențe senzoriale elementare ale pielii. Acest defect structural indică o leziune focalizată la nivelul lobului parietal contralateral al scoarței cerebrale.
• anafie — Pierdere totală sau absență patologică congenitală ori dobândită a simțului tactil (a sensibilității tactile), determinată structural de lezarea receptorilor periferici, a căilor nervoase ascendente sau a cortexului somatosenzorial din lobul parietal. Acest fenomen clinic rar lipsește pacientul de capacitatea de a percepe atingerile fizice, presiunea sau texturile obiectelor, distingându-se de hipoestezie prin absența absolută a răspunsului senzorial.
• anomalesia — Tulburare rară a percepției senzoriale caracterizată prin incapacitatea parțială sau slăbirea congenitală a sensibilității tactile și termice, manifestată adesea prin dificultăți în localizarea corectă sau diferențierea stimulilor fizici aplicați pe piele. Acest deficit structural de inervație sau procesare somatosenzorială centrală este studiat în neurologia clinică în strânsă legătură cu leziunile focale corticale din lobul parietal.
• aspreală — Senzație sau proprietate a unei suprafețe, a unui material ori a unui aliment de a fi aspru, rugos, grunțos sau lipsit de finețe; caracteristică tactilă a unui obiect care zgârie sau opune rezistență la atingere; în sens gustativ, descrie o senzație astringentă, acră-amară ori aspră pe limbă (specifică vinurilor tinere sau fructelor necoapte); în sens figurat, se referă la o asprime de caracter, severitate, duritate în comportament ori în exprimare.
• aspru — Care prezintă neregularități, proeminențe sau asperități la pipăit, fiind lipsit de netezime și catifelare; care produce o senzație astringentă, acră, amară sau tăioasă la gust ori un sunet strident, răgușit și neplăcut la auz. În sens figurat și moral, descrie o persoană severă, rigidă, neîngăduitoare, reguli sau pedepse extrem de dure, ori fenomene climatice violente și greu de îndurat (cum este o iarnă aspră). În ihtiologia populară, poate desemna și peștele asprete.
• astereognozie — Simptom neurologic rar caracterizat prin incapacitatea patologică a unui individ de a recunoaște, identifica sau diferenția forma, dimensiunea, greutatea și natura unui obiect exclusiv prin explorare tactilă (fără ajutorul vederii sau auzului), deși sensibilitatea tactilă elementară periferică de la nivelul mâinii rămâne complet intactă; este provocată de leziuni cerebrale localizate în lobul parietal.
• astringență — Proprietatea sau calitatea unei substanțe de a fi astringentă; fenomen fiziologic complex caracterizat prin senzația de uscăciune, asperitate și contracție la nivelul mucoaselor, în special cele bucale sau cutanate. În analiza senzorială a vinurilor și alimentelor, reprezintă proprietatea tactilă non-gustativă derivată din precipitarea proteinelor salivare (în special prolină) de către compușii polifenolici.
• atopognozie — Simptom neurologic caracterizat prin pierderea capacității unui individ de a localiza corect stimulii tactili aplicați pe suprafața corpului; imposibilitatea de a recunoaște locul exact unde a fost atins. Această tulburare de percepție spațială senzorială este provocată de obicei de o leziune structurală localizată la nivelul lobului parietal al cortexului cerebral, perturbând procesarea semnalelor somatosenzoriale.