#toropeala

• amorțire — Acțiunea de a (se) amorți și rezultatul ei; procesul fiziologic sau patologic prin care un membru ori o zonă a corpului își pierde temporar sensibilitatea tactilă și mobilitatea. În sens neurofiziologic, reprezintă blocarea tranzitorie a transmiterii impulsurilor nervoase, iar în sens figurat indică o stare de stagnare, inactivitate, toropeală sau diminuare a intensității unor activități ori sentimente.
• amorțit — Care a fost supus procesului de amorțire; membru corporal sau țesut cutanat care și-a pierdut temporar ori permanent sensibilitatea tactilă și motricitatea voluntară din cauza unei presiuni mecanice, a frigului ori a unei afecțiuni neurologice. În sens figurat, descrie o persoană sau o facultate psihică lipsită de energie, apatică, toropită sau inertă.
• amorțitoriu — Variantă ortografică și fonetică veche a adjectivului 'amorțitor'; care are proprietatea sau facultatea de a amorți, de a reduce sensibilitatea fizică ori de a toropi simțurile. În textele medicale și literare de secol nouăsprezece, descria acțiunea frigului extrem, a fricii paralizante sau a substanțelor sedative și anestezice timpurii asupra corpului uman.
• amurți — Formă arhaică sau variantă regională întâlnită în vechi texte și graiuri pentru verbul 'a amorți'. Exprimă starea de pierdere temporară a sensibilității fizice, a capacității de mișcare sau a vioiciunii unui membru ori a întregului corp, din cauza frigului, a unei poziții fixe prelungite sau a unei circulații sangvine deficitare. În sens figurat, se referă la intrarea într-o stare de toropeală, pasivitate, letargie spirituală sau inactivitate completă.
• amurțire — Acțiunea de a amurți și rezultatul ei; procesul de pierdere a sensibilității tactile sau a mobilității musculare; variantă istorică a substantivului modern 'amorțire'. În limbaj arhaic sau popular, termenul definește acea stare de amorțeală, lipsă de reacție, toropeală fizică ori spirituală instalată treptat într-un organism sau într-o comunitate.
• amurțit — Formă arhaică sau regională pentru adjectivul modern 'amorțit'; care și-a pierdut temporar sensibilitatea fizică, mobilitatea sau vioiciunea din cauza frigului, a imobilității prelungite sau a proastei circulații a sângelui. În sens figurat, descrie o persoană sau o comunitate aflată într-o stare de letargie, toropeală spirituală, pasivitate sau indolență intelectuală.
• aromire — Acțiunea de a (se) aromi și rezultatul ei; procesul fiziologic de intrare treptată și plăcută într-o stare de moleșeală, ațipire sau moțăială; aromeală. Termenul descrie faza de tranziție subtilă dintre starea de veghe deplină și somnul ușor, caracterizată prin relaxare musculară generalizată și diminuarea receptivității la stimulii externi.
• aromitor — Adjectiv regional și arhaic folosit pentru a descrie o persoană sau o acțiune care induce moleșeală, toropeală sau ațipire ușoară; somnifer. Înțelesul secundar face referire la un individ care are tendința de a moțăi mereu, fiind cuprins frecvent de o lenevie plăcută sau de o stare latentă de somnolență în timpul zilei.