#traditionalism

• antibonjurism — Curent ideologic, atitudine culturală sau mișcare de opoziție manifestată în societatea românească din secolul al XIX-lea împotriva bonjurismului; respingere critică a împrumuturilor masive, adesea superficiale și forțate, din cultura și limba franceză, promovate de tinerii boieri școliți la Paris (numiți bonjuriști). Acest fenomen punea accent pe conservarea tradițiilor naționale, a specificului autohton și a purității limbii române, fiind adesea satirizat în operele scriitorilor epocii.
• antibonjuristă — Femeie care adopta o atitudine critică și ostilă față de bonjuriști și bonjurism, manifestându-se împotriva franțuzirii moravurilor și a limbii române în secolul al XIX-lea. Ca adjectiv, descrie o mentalitate, o scriere, o reacție sau o poziție ideologică feminină axată pe conservarea valorilor tradiționale, a portului autohton și a purității graiului românesc în fața curentului modernizator occidental.
• antiprogresist — Care se opune progresismului; persoană sau curent ideologic care respinge ideile, reformele sau mișcările politice și sociale asociate cu progresismul modern. În sens politic și cultural, descrie o poziție conservatoare sau tradiționalistă care critică transformările sociale rapide, argumentând că acestea pot destabiliza valorile fundamentale, structurile istorice sau ordinea morală a unei comunități.
• antiprogresistă — Forma de feminin pentru antiprogresist; femeie sau orientare ideologică/măsură care manifestă opoziție față de valorile, doctrinele ori reformele de tip progresist. Termenul descrie fie o persoană de sex feminin cu viziuni tradiționalist-conservatoare, fie o entitate, doctrină sau manifestare culturală care critică ori respinge transformările sociale propuse de mișcările progresiste moderne.
• antiraționalist — Care aparține antiraționalismului, care manifestă opoziție față de raționalism sau care contestă valoarea absolută a rațiunii. Ca substantiv, desemnează filozoful sau gânditorul care critică dogmatismul logic, susținând că experiențele umane cele mai profunde (artistice, spirituale sau intuitive) nu pot fi înțelese sau explicate prin intermediul formulelor raționale.
• antitradiționalist — Care se opune tradiționalismului, conservatorismului sau obiceiurilor și normelor culturale moștenite din trecut; persoană care respinge canoanele clasice, dogmele sociale și structurile arhaice, militând pentru modernitate, inovație radicală, progresism și emancipare artistică ori socială.
• arhaist — Persoană (scriitor, lingvist, artist) care manifestă o preferință deosebită pentru arhaisme și pentru formele vechi de exprimare culturală, artistică sau lingvistică, opunându-se adesea înnoirilor radicale sau neologice. Ca adjectiv, termenul califică un curent, o atitudine sau un stil caracterizat prin imitarea conștientă și programatică a modelelor arhaice. În istoria limbilor europene, arhaiștii au reprezentat tabăra tradiționalistă în celebrele polemici privind modernizarea vocabularului, susținând conservarea specificului național prin intermediul elementelor lexicale și sintactice moștenite din vechile cronici sau texte religioase.
• autohtonism — Curent ideologic, cultural și literar apărut în prima jumătate a secolului al XX-lea, caracterizat prin valorificarea exclusivă sau prioritară a tradițiilor locale, a specificului național și a elementelor etnice ancestrale, în opoziție cu tendințele de modernizare și împrumuturile culturale din Occident. În spațiul cultural românesc, orientarea a subliniat importanța civilizației rurale ca nucleu al spiritualității și autenticității naționale.