#uree

• aminolac — Nume comercial sau tehnic atribuit unei rășini sintetice obținute prin polycondensarea ureei sau a melaminei cu formaldehidă (formol). Datorită rețelei sale macromocurale rigide și rezistente, acest compus structural este utilizat ca materie primă de bază la fabricarea lacurilor industriale, a emailurilor și a finisajelor peliculogene protectoare pentru lemn sau suprafețe metalice.
• aminoplast — Denumire generică atribuită materialelor plastice sintetice, de tipul rășinilor termoreactive, obținute prin polycondensarea unei baze azotate (cum sunt ureea, melamina sau tioureea) cu o aldehidă, în special cu formaldehida. Datorită structurii lor reticulate tridimensionale, aceste produse prezintă o duritate ridicată, rezistență termică și proprietăți izolatoare excelente, fiind utilizate masiv în fabricarea obiectelor turnate, a izolatorilor electrici și a laminatelor.
• amoniemie — Prezența și concentrația amoniacului sau a ionilor de amoniu în sângele circulant. În mod normal, nivelul acestuia este menținut foarte scăzut prin transformarea lui rapidă în uree la nivelul ficatului; determinarea cantitativă a amoniemiei este crucială pentru diagnosticarea insuficienței hepatice severe, a cirozei avansate sau a unor erori înnăscute de metabolism ale ciclului ureei.
• anazoturie — Stare patologică sau anomalie biochimică structurală manifestată prin absența totală sau diminuarea extremă a ureei și a altor compuși azotați din urina eliminată de pacient. Acest fenomen clinic indică o afectare funcțională gravă a ficatului (incapacitatea de a sintetiza ureea) sau o insuficiență renală acută terminală (imposibilitatea de a filtra și excreta deșeurile azotate).
• arginază — Enzimă hidrolitică de o importanță fiziologică crucială, localizată cu precădere în citoplasma hepatocitelor, care catalizează faza finală a ciclului ureei. Acest biocatalizator structural descompune arginina în ornitină și uree, facilitând eliminarea eficientă din organism a amoniacului toxic rezultat din metabolismul proteinelor și prevenind astfel apariția unor grave tulburări neurologice.
• azotemic — Care se referă la azotemie, care aparține acesteia sau prezintă caracteristicile unei acumulări anormale de compuși azotați în sânge; descrie starea clinică a unui pacient sau manifestările patologice declanșate de insuficiența renală avansată și retenția de uree și creatinină.
• azotemie — Condiție biochimică caracterizată prin prezența sau acumularea anormală în sânge a compușilor azotați non-proteici (în special uree și creatinină), ca urmare a scăderii ratei de filtrare glomerulară la nivelul rinichilor; prezența normală a acestor compuși în organism.
• azoturie — Eliminare cantitativă a azotului sau a compușilor săi nitrogenați (în special uree, acid uric și creatinină) prin urină într-un interval de timp determinat. Evaluarea clinică a azoturiei este un indicator fundamental în analiza bilanțului azotat al organismului, reflectând rata catabolismului proteic și eficiența funcției de filtrare renală.
• azuree — Formă secundară de plural pentru adjectivul sau substantivul azur, utilizată în limbajul poetic înalt pentru a descrie o multitudine de nuanțe, reflexii sau întinderi cerești de un albastru deschis, pur și luminos. Termenul este adesea asimilat în descrierile artistice pentru a sugera fluiditatea și variațiile cromatice ale bolții atmosferice sau ale suprafețelor acvatice sub influența luminii.