#verificat

• adevărare — Acțiunea de a adevăra și rezultatul ei; proces structural, metodologic sau teoretic de stabilire ori confirmare a adevărului unei propoziții, teorii sau stări de fapt. În filozofia cunoașterii, termenul se referă la actul conștient de validare prin care un enunț abstract este recunoscut ca fiind conform cu realitatea experimentală ori cu regulile logice formale.
• adeverire — Acțiunea de a adeveri și rezultatul ei; proces structural sau metodologic prin care se confirmă veridicitatea unei afirmații, ipoteze, prevestiri sau stări de fapt. În sens administrativ, reprezintă actul formal de certificare ori atestare a unui document sau a unei calități juridice prin dovezi incontestabile, în timp ce în sens filozofic reflectă materializarea unei intuiții ori bănuieli în realitatea obiectivă.
• apometru — Aparat de măsură de precizie montat pe o conductă de alimentare, utilizat pentru înregistrarea automată și determinarea exactă a volumului de apă consumat într-un interval de timp determinat; contor de apă. Acest dispozitiv mecanic sau digital este esențial în rețelele edilitare de distribuție pentru monitorizarea consumului și facturarea corectă a utilităților.
• auditare — Acțiunea de a audita și rezultatul ei; procesul formal prin care se realizează examinarea și evaluarea unei activități sau a unui sistem financiar ori operațional. Auditarea reprezintă succesiunea de etape tehnice (planificare, colectare de probe, analiză și raportare) executate de un specialist pentru a certifica conformitatea structurilor economice.
• auditat — Care a fost supus unui proces de audit; verificat, analizat și certificat de către un auditor autorizat. Termenul se aplică de obicei bilanțurilor, situațiilor financiare, sistemelor de management sau companiilor a căror activitate a fost validată formal ca fiind conformă cu normele în vigoare.
• autenticare — Acțiunea de a autentica sau de a valida din punct de vedere juridic ori tehnic; procedură legală prin care un notar ori un funcționar public recunoaște oficial originalitatea unui act sau document. În informatică, reprezintă procesul de verificare a identității unui utilizator, a unui dispozitiv ori a unui sistem digital (prin parole, tokenuri sau date biometrice) pentru a-i acorda dreptul de acces la resurse protejate.
• autentificare — Acțiunea de a autentifica sau de a se autentifica; proces formal, tehnic sau juridic prin care se verifică și se confirmă identitatea unui utilizator sau caracterul veritabil al unui înscris. În sistemele informatice, reprezintă primul nivel de securitate, urmat structural de autorizare, prin care se validează că o entitate digitală este într-adevăr cea care pretinde a fi.
• autoverificare — Acțiunea de a se autoverifica și rezultatul ei; proces intern, automatizat sau conștient, prin care o entitate (sistem informatic, mașină, persoană) își examinează propriul comportament, datele sau performanțele pentru validare.
• autoverificat — Care a fost supus unui proces de autoverificare; sistem computerizat, algoritm, date sau text controlat în mod autonom și validat ca fiind corect, conform unor reguli sau standarde interne stricte, fără intervenția unei entități sau verificări externe.
• avedere — Arhaism lingvistic ce desemnează acțiunea de a aduce la cunoștință, de a demonstra, de a arăta în mod evident sau de a pune în clar; cel mai frecvent, rădăcina termenului supraviețuiește în limba modernă în interiorul locuțiunii adverbiale 'în vedere' sau prin intermediul verbului 'a adeveri'. În textele vechi de secol XVIII, reprezenta darea în vileag, evidența juridică sau actul prin care un fapt devenea clar pentru toți cei prezenți.