#veritabil
- adevărat — Care este conform cu realitatea, cu adevărul; care există în realitate, nu este imaginar, fals, simulat sau contrafăcut; autentic, real, veritabil. În funcție de contextul structural din frază, poate exprima certitudinea deplină (ca adverb) sau poate valida o afirmație anterioară (ca interjecție aprobatoare).
- autentic — Care constituie o realitate incontestabilă, a cărui origine, proveniență sau autor este absolut certă și verificată; original, veritabil, neîndoielnic. În sens juridic, se referă la un act sau document legalizat, redactat și solemnizat de un funcționar public autorizat, de regulă un notar, conform formelor cerute de lege. Din punct de vedere existențialist, descrie un mod de viață fidel propriei conștiințe, refuzând conformismul.
- autenticitate — Calitatea de a fi autentic, original și conform cu adevărul; caracterul veritabil al unui obiect, document sau opere de artă, a cărui origine ori paternitate este certă și verificată în mod riguros. În filozofia existențialistă, reprezintă o virtute morală ce descrie capacitatea unui individ de a trăi în deplin acord cu propria conștiință, valori și credințe, refuzând măștile sociale, ipocrizia sau conformismul impus de exterior.