#vocabular rural

• agărnire — Acțiunea de a agărni și rezultatul ei; procesul prin care o suprafață este zgâriată, crestată sau marcată superficial cu un obiect tăios ori ascuțit. Reprezintă o formă nominalizată utilizată în limbajul rural pentru a defini o tăietură fină, o crestătură de ghidaj în lemnărie sau o ușoară leziune epidermică provocată accidental.
• agimă — Termen arhaic sau regional folosit în anumite graiuri izolate pentru a desemna o adunare mică, o strângere laolaltă de oameni sau o mică ceată, adesea cu un scop precis administrativ sau comunitar. În sens structural și etimologic, cuvântul poate fi legat de forme arhaice de organizare locală sau de noțiunea de aglomerare spontană de persoane în spații publice rurale.
• agina — Denumire regională, rară sau arhaică folosită în anumite comunități istorice sau texte vechi pentru a desemna o varietate de strugure sălbatic ori o bobiță de strugure (similară etimologic cu termenul italian 'acinus'). În sens structural și etnobotanic, cuvântul reflectă denumiri populare ale fructelor mici cu pulpă zemoasă folosite în trecut în medicina tradițională rurală sau în producția empirică a vinului.
• arșeu — Denumire regională utilizată în anumite graiuri din spațiul românesc (în special în vestul țării) pentru cazma, lopată plată cu margini ascuțite sau o unealtă agricolă de fier folosită la săparea manuală a pământului, desțelenirea solului sau plantarea culturilor. Reprezintă un împrumut lexical asimilat în vocabularul rural tradițional.