abiogenie
Definiție
Termen științific utilizat uneori ca sinonim pentru abiogeneză, desemnând studiul sau procesul ipotetic de generare a organismelor vii din materie anorganică sau neînsuflețită. În terminologia mai veche, definea faza inițială a evoluției planetare în care s-au format compușii organici complecși fără participarea directă a vieții.
Echivalente bilingve
- Abiogenie
- Studiul generației spontane
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: abiogenia, plural: abiogenii, genitiv-dativ: abiogeniei. |
| Formare | Compus savant format din prefixoidul 'abio-' (fără viață) și sufixoidul '-genie' (generare / evoluție). |
| Ortografie / Pronunție | [a-bi-o-ge-ni-e] (cu hiat între i-o și i-e, accentul pe penultima silabă) |
| Sursă | Dicționarul de Neologisme al Limbii Române -> Terminologie Academică |
| Inflection Type | Feminine noun, plural form: abiogenii, genitive form: abiogeniei. |
| Formation | Scientific compound from the prefixoid 'abio-' and the suffixoid '-geny' (origin / development). |
| Spelling / Pronunciation | [a.bi.o.dʒeˈni.e] |
| Source | Romanian Language Etymological Dictionary -> Scientific Wordlist |
Exemple de utilizare în context
RO: În tratatele vechi de filozofie a științei, conceptul de abiogenie era aprig dezbătut în opoziție cu cel de biogeneză.
EN: In old treatises on the philosophy of science, the concept of abiogeny was fiercely debated in opposition to biogenesis.
Expresii și sintagme corelate
Proces de abiogenie / Process of abiogeny
RO: Tranziția chimică inițială prin care materia inertă dobândește proprietăți metabolice elementare.
EN: The initial chemical transition through which inert matter acquires elementary metabolic properties.