abiotrofic

⭐⭐
adjectiv (biologie generală / genetică / fiziologie structurală)

Definiție

Însușire care se referă la abiotrofie; caracterizat printr-o pierdere treptată a vitalității, o degenerare progresivă sau o incapacitate de nutriție și dezvoltare normală a unor celule, țesuturi ori organe, cauzată de factori intrinseci sau genetici, în absența unei cauze externe evidente.

Echivalente bilingve

  • Abiotrofic
  • Degenerativ structural

Detalii gramaticale și sursă

Tip Flexiune Adjectiv variabil cu patru forme (abiotrofic, abiotrofică, abiotrofici, abiotrofice).
Formare Compus savant introdus prin prefixoidul 'abio-' (fără viață) îmbinat cu sufixoidul elen '-trofic' (referitor la nutriție / dezvoltare, din gr. trophe).
Ortografie / Pronunție [a-bi-o-tro-fic] (accentul pe penultima silabă, pronunție fluidă a grupului consonantic -tr-)
Sursă Dicționarul de Neologisme al Limbii Române -> Lexic Biologic
Inflection Type Regular variable adjective with four morphological forms.
Formation Scientific compound derived from prefixoid 'abio-' and the suffixoid '-trophic' (relating to nutrition).
Spelling / Pronunciation [a.bi.oˈtro.fik]
Source Dictionary of Scientific and Technical Terms -> Structural Biology Records

Exemple de utilizare în context

RO: Anumite linii celulare de laborator prezintă un declin abiotrofic accelerat după un număr fix de diviziuni.

EN: Certain laboratory cell lines exhibit an accelerated abiotrophic decline after a fixed number of divisions.

Expresii și sintagme corelate

Declin abiotrofic / Abiotrophic decline

RO: Proces fiziologic de îmbătrânire și pierdere a funcționalității optime a unui țesut izolat.

EN: A physiological process of aging and loss of optimal functionality of an isolated tissue.