abitual
⭐⭐
Definiție
Însușire care desemnează un fapt, un comportament sau o acțiune care a devenit o deprindere constantă, un obicei statornicit sau o rutină repetată regulat; obișnuit, curent, intrat în reflex. În contexte filosofice timpurii, califică o dispoziție internă permanentă a spiritului.
Echivalente bilingve
- Abitual
- Obișnuit / Intrat în deprindere
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Adjectiv variabil cu patru forme (abitual, abituală, abituali, abituale). |
| Formare | Împrumut modern (neologism) din limba franceză 'habituel' sau latinescul 'habitualis', utilizat uneori în literatura veche fără litera inițială h-. |
| Ortografie / Pronunție | [a-bi-tu-al] (pronunțat în patru silabe, cu diftongul -al la final, accentul pe ultima silabă) |
| Sursă | Dicționarul de Neologisme al Limbii Române -> Lexic General și Livresc |
Exemple de utilizare în context
RO: Plimbarea de seară devenise pentru bătrânul profesor un gest abitual, la care nu renunța niciodată.
EN: The evening walk had become a habitual gesture for the old professor, one he never gave up.
Expresii și sintagme corelate
Comportament abitual / Habitual behavior
RO: Set de acțiuni zilnice executate automat de un individ, fără a mai necesita un efort de planificare conștientă.
EN: A set of daily actions executed automatically by an individual, no longer requiring a conscious planning effort.