#sinonime

• a abonda — A exista din belșug, a se găsi în cantități mari sau în număr mare; a fi foarte bogat în ceva.
• abilitat — Însușire care desemnează o persoană sau o instituție care a primit dreptul legal, împuternicirea sau recunoașterea oficială de a îndeplini o anumită funcție, de a lua decizii sau de a efectua anumite acțiuni administrative, juridice ori academice. Provine din participiul trecut al verbului „a abilita” și califică o stare de competență recunoscută formal.
• abitual — Însușire care desemnează un fapt, un comportament sau o acțiune care a devenit o deprindere constantă, un obicei statornicit sau o rutină repetată regulat; obișnuit, curent, intrat în reflex. În contexte filosofice timpurii, califică o dispoziție internă permanentă a spiritului.
• abject — Însușire care desemnează o persoană, o fapta sau o atitudine de o joasă speță, lipsită complet de demnitate, onoare sau scrupule morale; care provoacă repulsie profundă, dispreț, dezgust sau silă prin ticăloșia ori josnicia sa.
• abnegare — Devotament deplin, altruism și spirit de sacrificiu voluntar care determină o persoană să renunțe cu desăvârșire la propriile interese, dorințe, drepturi sau la propria personalitate pentru a servi o cauză nobilă, o idee înaltă ori pentru a asigura binele semenilor săi.
• abnorm — Însușire care desemnează un fapt, un comportament, o stare sau un fenomen care se abate de la normă, de la regulă sau de la starea de normalitate; anormal, neobișnuit, neregulat sau ieșit din comun. Reprezintă un neologism mai puțin frecvent decât echivalentul său modern „anormal”.
• abnormitate — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abnorm; o abatere evidentă de la normă, regulă sau de la starea naturală și obișnuită a lucrurilor. În scrierile academice sau filosofice mai vechi, termenul este utilizat ca o variantă livrescă a substantivului „anormalitate”.
• abolit — Însușire care desemnează o lege, un obicei, un privilegiu sau o instituție care a fost desființată, anulată sau suprimată în mod oficial printr-un act legislativ sau un decret autoritar. Provine din participiul trecut al verbului „a aboli”.
• abominabil — Însușire care desemnează o fapta, un comportament sau o situație de o cruzime, ticăloșie ori josnicie extremă, care trezește repulsie profundă, oroare, dezgust sau oprobriu public; înfiorător, monstruos, groaznic.
• abundant — Care există în cantitate mare, mai mult decât suficient; bogat, îmbelșugat, copios. Termenul se aplică atât în sfera materială (recolte, precipitații, resurse), cât și în cea abstractă (idei, argumente), sugerând o depășire a normei obișnuite în sens pozitiv, o revărsare generoasă a elementelor descrise.
• aiurisant — Care uimește prin caracterul său absurd, bizar sau complet lipsit de logică; un comportament, un argument sau o situație care provoacă consternare, dezorientare ori o stare de perplexitate profundă din cauza lipsei de sens. Acest termen descrie o realitate atât de neverosimilă încât pare desprinsă dintr-un delir verbal sau dintr-o confuzie mentală totală.
• aiuristic — Care prezintă caracteristicile unei acțiuni sau ale unei gândiri nechibzuite, haotice și lipsite de un suport logic ori pragmatic; un mod de manifestare specific omului aiurit, caracterizat prin fantezii sterile, incoerență structurală și o totală deconectare de la realitatea obiectivă. Termenul se aplică proiectelor, ideilor sau teoriilor concepute fără o analiză prealabilă și sortite din start unui eșec organizațional.
• alburiu — Care bate în alb; care are o nuanță vagă, palidă sau estompată de alb; albicios. În sens poetic sau literar, termenul descrie aspectul lăptos, cețos ori translucid al luminii, al cerului, al zorilor sau al unor elemente din natură, sugerând o atmosferă difuză, nostalgică sau misterioasă.
• almintrelea — Formă adverbială extinsă, înrudită strâns cu 'alminteri' și 'almintere', utilizată în vorbirea populară sau regională pentru a exprima ideea de 'altfel', 'în caz contrar' sau 'din alte puncte de vedere'. Acest termen introduce o nuanțare stilistică specifică graiurilor locale, funcționând ca un conector logic care arată că o situație ar putea evolua diferit sau că o persoană posedă calități alternative ascunse.
• ambroziac — Termen livresc și poetic utilizat pentru a descrie ceva care aparține ambroziei, care seamănă cu hrana zeilor mitologici sau care emană un parfum extrem de fin, delicat și îmbătător. Folosit cu valoare stilistică în literatură, termenul evocă o stare de rafinament suprem, trăsături divine sau calități senzoriale deosebite, fiind adesea asociat cu arome florale rare, băuturi alese sau atmosfere mistice pline de armonie.
• aplana — A netezi sau a nivela o suprafață fizică degradată; în sens figurat și contextual, reprezintă acțiunea conștientă de a atenua, a diminua sau a rezolva în mod pașnic un conflict, o neînțelegere, o dispută aprinsă sau o stare de tensiune socială. Acest act implică intervenția diplomatică ori strategică pentru a elimina asperitățile dintre părți, restabilind un echilibru funcțional, armonia structurală și liniștea colectivă.
• aplanare — Acțiunea de a aplana și rezultatul ei direct; proces administrativ, social sau juridic prin care se obține stingerea unei stări tensionate, a unei revolte ori a unui litigiu activ. Reprezintă de asemenea finisarea mecanică sau nivelarea structurală a unei forme geometrice neregulate, fiind un termen utilizat frecvent în managementul crizelor pentru a descrie trecerea de la haos la stabilitate socială.
• aplanat — Care a fost făcut plat, netezit sau nivelat prin presare ori finisare mecanică; în sens figurat, descrie un conflict, o neînțelegere sau o criză care a fost stinsă, potolită ori rezolvată în mod pașnic. În biologie sau anatomie, se referă la un organ ori o structură anatomică turtită sau comprimată în mod natural pe o anumită direcție axială.
• aplaos — Bătaie repetată din palme ca semn de aprobare, admirație, mulțumire sau entuziasm față de o performanță artistică, un discurs politic ori o realizare deosebită. Manifestare colectivă spontană ori protocolară utilizată în mediul social și cultural pentru a exprima omagiul public și aprecierea structurală a auditoriului față de un protagonist.
• aplatizat — Care a fost adus într-o formă plată, plană sau uniformă prin exercitarea unei presiuni mecanice, deformare sau finisare industrială; în context digital, reprezintă un document grafic sau o imagine ale cărei componente și straturi inițiale au fost complet contopite. În anatomie și biologie, descrie un organ ori o structură care prezintă o formă natural turtită sau comprimată.