adecvație
Definiție
Conformitate, corespondență exactă sau raport de concordanță perfectă între două elemente structurale distincte. În filozofie și epistemologie, definește adecvarea intelectului cu realitatea (adaequatio rei et intellectus), reprezentând criteriul clasic al adevărului, în timp ce în logică și lingvistică descrie potrivirea riguroasă dintre un enunț, concept sau model teoretizat și starea de fapt pe care o reflectă.
Echivalente bilingve
- Adecvație
- Adecvare
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: adecvația, plural: adecvații, genitiv-dativ: adecvației / adecvațiilor. |
| Formare | Împrumut modern neologic din limba latină (adaequatio, -onis) și franceză (adéquation). |
| Ortografie / Pronunție | [a-dec-va-ți-e] (cu hiat în penultima silabă) |
| Sursă | Dicționarul de Filozofie și Logică Aplicată |
Exemple de utilizare în context
RO: Adevărul este definit de mulți gânditori clasici drept o adecvație perfectă a gândirii cu lucrul observat.
EN: Truth is defined by many classic thinkers as a perfect adequacy of thought with the observed object.
RO: Modelul matematic propus nu prezintă o adecvație suficientă cu datele experimentale colectate din teren.
EN: The proposed mathematical model does not present a sufficient correspondence with the experimental data collected from the field.
RO: Analiza semantică a demonstrat o adecvație structurală între structura limbajului și realitatea obiectivă.
EN: The semantic analysis demonstrated a structural adequacy between the structure of language and objective reality.
Expresii și sintagme corelate
Adecvație structurală / Structural adequacy
RO: Potrivire exactă între organizarea internă a unui sistem teoretizat și configurația reală a elementelor sale componente.
EN: An exact match between the internal organization of a theorized system and the actual configuration of its component elements.
Criteriul adecvației / Criterion of adequacy
RO: Normă metodologică utilizată în știință pentru a evalua dacă o ipoteză acoperă toate faptele observate.
EN: A methodological rule used in science to evaluate whether a hypothesis covers all observed facts.
Adecvație conceptuală / Conceptual adequacy
RO: Gradul de precizie cu care o noțiune abstractă reușește să exprime esența unui fenomen studiat.
EN: The degree of precision with which an abstract notion manages to express the essence of a studied phenomenon.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.