#substantiv feminin

• abandonică — Forma feminină pentru adjectivul sau substantivul abandonic; femeie marcată de o hipersensibilitate anxioasă la separare sau separări timpurii. În terapia de cuplu, o structură abandonică necesită intervenții axate pe întărirea autonomiei Eului și pe stabilirea unor granițe interpersonale sănătoase pentru a tempera frica de respingere.
• abisalitate — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abisal. Desemnează proprietatea de a avea o adâncime uriașă, fie în sens fizic (specifică hăurilor oceanice), fie în sens figurat (referitoare la profunzimea de netrecut a gîndirii, a trăirilor interioare sau a straturilor inconștientului).
• abisiniană — Forma de gen feminin pentru termenul „abisinian”. Desemnează o femeie care făcea parte din populația nativă a fostei Abisinii sau o însușire a unui obiect ori concept de gen feminin asociat cu această regiune. În context zoologic, se referă direct la o pisică de rasă abisiniană.
• abitație — Dezmembrământ al dreptului de proprietate (o varietate strictă a dreptului de uz) care acordă unei persoane (titularul) dreptul real și netransmisibil de a locui și folosi un imobil aflat în proprietatea altei persoane (nudul proprietar), exclusiv pentru satisfacerea nevoilor de locuit ale sale și ale familiei sale.
• abitudine — Variantă livrescă, rară sau învechită a substantivului „habitudine”, desemnând o deprindere constantă, un obicei adânc înrădăcinat sau o rutină formată prin repetiție frecventă, care determină o facilitate sau o tendință automată în executarea unor acțiuni.
• abiturientă — Forma de gen feminin pentru termenul „abiturient”; elevă în ultimul an de liceu sau absolventă care susține examenul de bacalaureat în vederea accesului la studiile universitare.
• abjecție — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abject; comportament, faptă, atitudine sau manifestare de o josnicie sau ticăloșie extremă. De asemenea, poate desemna o stare de profundă decădere morală ori o exprimare vulgară și jignitoare.
• abluție — Formă secundară sau variantă grafică a substantivului „abluțiune”. Desemnează spălarea parțială sau totală a corpului, având caracter ritual sau simbolic în scopul purificării spirituale în cadrul unor religii (cum ar fi Islamul sau Hinduismul). În sens medical sau cotidian, reprezintă simpla spălare sau îmbăiere, iar în geomorfologie definește eroziunea rocilor de pe fundul bazinelor oceanice provocată de curenții de adâncime.
• abluțiune — Forma standard și principală a substantivului care desemnează spălarea parțială sau totală a corpului, având un caracter ritual sau simbolic, destinată purificării spirituale în cadrul diferitelor religii ale lumii. În sens medical sau cotidian, reprezintă curățarea corpului prin îmbăiere, iar în geomorfologie definește procesul de eroziune submarină provocat de curenții oceanici de adâncime.
• abnegare — Devotament deplin, altruism și spirit de sacrificiu voluntar care determină o persoană să renunțe cu desăvârșire la propriile interese, dorințe, drepturi sau la propria personalitate pentru a servi o cauză nobilă, o idee înaltă ori pentru a asigura binele semenilor săi.
• abnormitate — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abnorm; o abatere evidentă de la normă, regulă sau de la starea naturală și obișnuită a lucrurilor. În scrierile academice sau filosofice mai vechi, termenul este utilizat ca o variantă livrescă a substantivului „anormalitate”.
• aboliție — Formă secundară sau variantă juridică a substantivului „abolițiune”. Desemnează un act de clemență sau o măsură de drept penal prin care puterea legislativă suverană desființează, anulează sau interzice o lege, o pedeapsă ori o procedură judiciară. În anumite sisteme juridice istorice, reprezenta o formă de amnistie timpurie ce oprea începerea sau continuarea urmăririi penale.
• aboliționistă — Forma de gen feminin pentru termenul „aboliționist”. Desemnează o femeie care aderă la principiile aboliționismului și militează activ pentru desființarea unor legi, instituții sau practici opresive ori învechite (precum sclavia sau pedeapsa capitală). Ca adjectiv, califică o acțiune, o publicație sau o entitate de gen feminin asociată acestei mișcări.
• abominație — Faptă, comportament, stare sau obiect de o ticăloșie ori urâțenie extremă, care provoacă o repulsie profundă, groază, dezgust spiritual sau condamnare morală absolută. În textele religioase sau biblice vechi, termenul desemnează păcate grave, practici idolatre ori lucruri spurcate și necurate din punct de vedere spiritual.
• abreviare — Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; reducere în scris a unui cuvânt sau a unei fraze la un număr restrâns de litere; prescurtare textului unui manuscris sau document.
• abreviație — (Rar) Reprezentare grafică prescurtată a unui cuvânt sau a unei expresii în scris; abreviatură sau siglă utilizată pentru eficientizarea spațiului de redactare.
• abreviațiune — (Arhaic) Formă sau variantă învechită pentru acțiunea de a abrevia ori pentru rezultatul ei; prescurtare sau abreviatură întâlnită în textele românești din secolul al XIX-lea.
• abreviatură — Cuvânt sau grup de cuvinte prescurtat în scris, format de obicei din literele inițiale sau din fragmente ale termenului original; reprezentare grafică simplificată a unei noțiuni.
• abrogare — Acțiunea de a abroga și rezultatul ei; anularea oficială, totală sau parțială, a valabilității juridice a unui act normativ (lege, decret, regulament) printr-o dispoziție legală ulterioară.
• abrogație — (Rar) Anulare oficială a unei legi sau a unui act normativ; variantă neologistică mai puțin frecventă pentru termenul de bază 'abrogare'.