apoziție
Definiție
Atribut exprimat printr-un substantiv sau un înlocuitor al acestuia, care stă pe lângă un alt substantiv ori pronume, cu care se acordă de regulă în caz, având rolul de a-l explica, redefini, califica sau identifica mai precis. Din punct de vedere fonetic și grafic, apoziția se caracterizează printr-o intonație specială și este izolată prin virgule, linii de pauză sau paranteze.
Echivalente bilingve
- Apoziție
- Determinant
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: apoziția, plural: apoziții, genitiv-dativ: apoziției / apozițiilor. |
| Formare | Împrumut din limba franceză (apposition) și latină (appositio, -onis), însemnând adăugare sau alăturare. |
| Ortografie / Pronunție | [a-po-zi-ți-e] (pronunțat cu hiat final format din vocalele 'i' și 'e') |
| Sursă | Gramatica de Bază a Limbii Române (Institutul de Lingvistică) |
Exemple de utilizare în context
RO: În enunțul 'Mihai, fratele meu, a sosit', secvența dintre virgule funcționează ca o apoziție explicativă.
EN: In the utterance 'Mihai, my brother, has arrived', the sequence between commas functions as an explanatory apposition.
RO: Elevul a uitat să pună virgula obligatorie după o apoziție simplă, modificând ritmul corect al citirii.
EN: The student forgot to place the mandatory comma after a simple apposition, altering the correct reading rhythm.
RO: O apoziție poate fi exprimată și printr-un numeral care clarifică identitatea grupului menționat anterior.
EN: An apposition can also be expressed by a numeral that clarifies the identity of the previously mentioned group.
Expresii și sintagme corelate
Apoziție simplă / Simple apposition
RO: Apoziție formată dintr-un singur cuvânt care aduce o calificare imediată fără determinanți secundari.
EN: An apposition consisting of a single word that provides immediate qualification without secondary modifiers.
Apoziție dezvoltată / Complex apposition
RO: Grup nominal complex format dintr-un substantiv de bază însoțit de propriile sale atribute sau complemente.
EN: A complex noun phrase consisting of a base noun accompanied by its own attributes or complements.
Acord în caz al apoziției / Case agreement of the apposition
RO: Regulă gramaticală conform căreia apoziția preia flexiunea cazuală a substantivului pe care îl determină.
EN: A grammatical rule stating that the apposition adopts the case inflection of the noun it modifies.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.