#gramatica

• a abonda — A exista din belșug, a se găsi în cantități mari sau în număr mare; a fi foarte bogat în ceva.
• ablativ — Caz flexionat al substantivului, pronumelui sau adjectivului în limbile indo-europene (precum latina sau sanscreta), care exprimă în principal punctul de plecare, separarea, îndepărtarea, cauza sau instrumentul unei acțiuni. Ca adjectiv, termenul se referă la structurile, desinențele sau funcțiile specifice acestui caz gramatical.
• ablaut — Alternanță vocalică sistematică în cadrul aceleiași rădăcini a unui cuvânt, utilizată în limbile indo-europene pentru a exprima diferențe de funcție gramaticală, timp, mod sau derivare lexicală, fără adăugarea de sufixe. Acest mecanism este cel mai vizibil în flexiunea verbelor neregulate (tari) din limbile germanice, unde schimbarea vocalei modifică timpul gramatical.
• abondat — Care s-a aflat în cantități mari; termen rar, folosit livresc sau regional ca formă de participiu pentru a exprima starea a ceea ce a fost inundat, copleșit sau umplut de belșug.
• abordat — Care a fost făcut obiectul unei discuții, analize, cercetări sau tratări teoretice ori practice (despre subiecte, probleme, teme); (despre persoane) care a fost interpelat, contactat direct sau căruia i s-a adresat cineva în scopul de a iniția o conversație ori o colaborare; (în sens maritim sau militar) ambarcațiune care a fost atinsă de o altă navă sau capturată prin manevra de abordaj.
• abortat — Care a fost întrerupt sau oprit forțat în mod prematur înainte de a-și atinge finalizarea firească sau programată (despre procese software, misiuni tehnice, acțiuni ori planuri); (în medicină și biologie) care a fost pierdut sau expulzat înainte de termen în mod spontan ori provocat (despre o sarcină sau un făt); (în botanică) oprit din evoluție sau rămas într-un stadiu rudimentar, nefuncțional (despre organe vegetale).
• absolutiv — 1. Adjectiv și substantiv neutru (în lingvistică) care definește cazul gramatical specific limbilor ergative folosit pentru a marca subiectul unui verb intranzitiv sau obiectul direct al unui verb tranzitiv. 2. În filozofia morală, drept și etică, termenul descrie un principiu sau un act cu caracter eliberator, iertător, dezlegător de o vină ori care are capacitatea de a absolvi un subiect de o obligație normativă sau penală anterioară.
• abținea — Formă de timp imperfect, persoana a III-a singular a verbului reflexiv „a se abține”, utilizată în narațiuni sau analize retrospective pentru a descrie o acțiune continuă, repetată sau în desfășurare în trecut, prin care un subiect își stăpânea un impuls, o dorință, o reacție emoțională sau refuza temporar participarea la o decizie.
• abunda — A exista în cantități mari, a se găsi din belșug; a fi extrem de bogat sau bine aprovizionat în raport cu un anumit element, resursă sau calitate. În sens figurat și literar, verbul exprimă o prezență copleșitoare sau o emanație continuă de idei, metafore sau detalii în cadrul unei opere de artă ori al unui discurs, subliniind o stare de plenitudine conceptuală sau materială.
• abundare — Acțiunea de a abunda și rezultatul ei; manifestarea procesului de a exista în cantități mari sau de a se revărsa dintr-un belșug copleșitor. Deși în limba română curentă este adesea substituit prin derivatul mai utilizat 'abundanță', substantivul de acțiune păstrează o nuanță verbală dinamică, fiind întâlnit în scrierile teoretice, analizele lingvistice fine sau traducerile literare arhaizante.
• abundat — Starea unui element, text sau spațiu care a fost umplut peste măsură, saturat sau îmbogățit forțat cu o cantitate masivă de resurse, detalii sau podoabe. Ca participiu, reprezintă rezultatul direct al acțiunii de a abunda, sugerând o intervenție conștientă sau un proces natural prin care s-a atins o densitate critică sau o plenitudine extremă a componentelor luate în calcul.
• aburi — A expune un obiect la acțiunea aburilor fierbinți (pentru a-l curăța, găti sau steriliza) sau a acoperi o suprafață transparentă cu un strat fin de condens opac. Ca verb intranzitiv, semnifică acțiunea de a scoate vapori ori a adia ușor. În sens figurat și argotic, verbul înseamnă a minți, a manipula prin vorbe mieroase, a induce în eroare o persoană prin justificări false sau promisiuni fără acoperire.
• aburind — Forma de gerunziu a verbului 'a aburi', folosită adesea cu valoare adjectivală pentru a descrie un obiect sau un element care emană aburi calzi, care se acoperă treptat de condens ori de o boare fină. În literatura descriptivă și în limbajul plastic, termenul evocă o senzație olfactivă sau termică intensă, sugerând prospețimea, căldura domestică ori dinamica atmosferică a dimineților reci.
• acronim — Cuvânt nou format din combinarea primelor litere sau silabe ale unei sintagme, denumiri oficiale ori titlu complex de instituție sau organizație, comportându-se din punct de vedere gramatical ca o unitate lexicală independentă și unitară (de exemplu: DEX, UNESCO, NATO, S.N.C.F.R.). Ca adjectiv, termenul descrie un cuvânt, un stil sau o structură abreviativă alcătuită conform acestui mecanism de compactare fonetică.
• activ — Care acționează în mod dinamic, produce transformări sau manifestă o energie susținută; (în economie) ansamblul bunurilor economice și al drepturilor patrimoniale deținute de o entitate; (în gramatică) diateză în care subiectul efectuează acțiunea exprimată de verb. Acest concept structural definește starea de operativitate, eficiență și implicare directă într-un sistem.
• actualizator — Persoană, program software sau element structural care efectuează o actualizare, aducând un sistem, o bază de date ori un concept la stadiul curent. În lingvistică, se referă la un instrument gramatical sau morfosintactic (cum ar fi articolul ori timpurile verbale) care transpune o unitate lexicală virtuală din dicționar în enunțul concret, transformând limba în vorbire.
• actualmente — În momentul de față, în prezent, acum; circumstanțial de timp care indică desfășurarea unei acțiuni sau existența unei stări în perioada contemporană exactă. Este utilizat structural pentru a delimita situația curentă de evenimentele trecute sau de previziunile viitoare.
• adânca — Formă de infinitiv lung sau variantă verbală populară și regională pentru verbul 'a adânci'; acțiunea de a face o groapă, un canal sau o apă mai adâncă prin îndepărtarea straturilor de pământ ori de material. În sens figurat, se folosește în anumite graiuri pentru a exprima extinderea, intensificarea sau analizarea mai profundă a unei probleme, a unei neînțelegeri ori a unui sentiment.
• adânci — A face ca o groapă, un șanț, o albie sau o cavitate să devină mai adâncă prin excavare sau săpare; a coborî sub nivelul existent. Ca verb reflexiv, reprezintă acțiunea de a pătrunde adânc într-un spațiu (pădure, peșteră) sau, în sens figurat, a se cufunda total în gânduri, studiu, somn, ori a se intensifica (despre crize, neînțelegeri, sentimente).
• adâncușor — O adâncitură mică, superficială sau abia perceptibilă pe o suprafață plană; cavitate de dimensiuni reduse realizată manual sau apărută natural. Folosit ca adverb, exprimă o poziționare sau o pătrundere ușoară, la o distanță ori adâncime moderată sub nivelul de referință, fără a genera o cavitate profundă.