Dicționarul de Arhaisme, Regionalisme și Variante Lexicale Românești

• achindie — Variantă regională și arhaică din spațiul balcanic pentru termenul 'chindie', utilizată pentru a desemna intervalul orar de la sfârșitul după-amiezii, situat chiar înaintea apusului soarelui (aproximativ orele 16:00–18:00). În vechile comunități rurale, acest reper temporal orienta activitățile agricole zilnice, indicând momentul de repaus sau pregătirea vitelor pentru întoarcerea de la pășunat.
• antifamac — Formă regională sau arhaică deformată fonetic în limbajul vernacular pentru termenul 'antifarmac', utilizată în comunitățile rurale vechi pentru a desemna un antidot, o contraotravă sau un preparat empiric menit să anuleze efectul toxinelor, al mușcăturilor de șerpi ori al unor presupuse deochiuri și farmece. Subliniază fuziunea istorică dintre practicile medicinale rudimentare și superstițiile legate de elementele magice ale naturii.
• avucat — Variantă fonetică regională, arhaică sau coruptă popular a substantivului modern 'avocat'. Acest termen a fost utilizat pe scară largă în mediul rural românesc din secolele XVIII-XIX, reflectând adaptarea spontană și simplificată a neologismului juridic de filieră romano-franceză la sistemul fonetic local prin înlocuirea vocalei 'o' cu 'u'.
• băhnire — Acțiunea de a se băhni și rezultatul ei; procesul prin care materialele organice, hainele sau furajele prind un miros greu, neplăcut de stătut și mucegai din cauza expunerii prelungite la umezeală și a lipsei de aerisire. În paralel, în sens fiziologic și local, termenul poate desemna un efort respirator zgomotos, un acces de tuse înfundată sau gâfâiala unei persoane obosite.
• băhnit — Care a prins un miros greu, neplăcut, de stătut, de mucegai sau de clocit, din cauza umezelii și a lipsei de aerisire (despre fân, haine sau încăperi). În sens fiziologic regional, termenul descrie o persoană care gâfâie, care are o tuse înfundată sau o respirație îngreunată din cauza oboselii ori a bolii.