Dicționarul de Arhaisme și Istorisme al Limbii Române

• alai-baș-ceauș — Vechi titlu onorific sau funcție administrativ-militară de origine otomană din perioada medievală a Țărilor Române, desemnând pe șeful sau comandantul ceaușilor (curierilor, aprozilor ori gărzilor de corp) care conducea și organiza ordinea în cadrul alaiurilor sau procesiunilor oficiale domnești. Acest dregător avea rolul structural de a menține disciplina curtenilor în timpul ceremoniilor publice majore.
• asas — Termen istoric rar sau variantă lexicală regională derivată din limba turcă (asâs), folosită în trecut în Țările Române pentru a desemna un subaltern al agăi, respectiv un străjer, paznic de noapte sau funcționar însărcinat cu menținerea ordinii publice pe ulițele orașelor. Din punct de vedere structural, rolul acestor asasi era comparabil cu cel al unui corp polițienesc rudimentar din perioada medievală și premodernă.