Dicționarul de Arhaisme și Variante Istorice ale Limbii Române

• alaman — Formă arhaică, regională sau de natură populară folosită în vechile cronici românești pentru a desemna un german sau un locuitor de origine germanică (provenit din regiunile istorice ale Germaniei sau Austriei); aleman. În sens adjectival structural, termenul descria obiecte, arme, contingente militare ori influențe culturale specifice spațiului central-european germanic, fiind integrat în vocabularul istoric din perioada medievală.
• alamană — Formă arhaică, regională sau de natură populară a adjectivului 'alemană', folosită în vechile manuscrise și cronici pentru a desemna caracterul germanic, limba germană sau o entitate feminină originară din spațiul cultural al Germaniei și Austriei. În sens strict istoric și etnografic, termenul descrie obiecte, influențe politice, vestimentare ori contingente militare străine adaptate structural în vocabularul medieval românesc.
• alcătuitoriu — Formă arhaică și paleoromână pentru adjectivul 'alcătuitor'; care are capacitatea sau rolul de a forma, de a compune ori de a structura un tot unitar. Se întâlnește în textele bisericești vechi, în cronici sau în primele documente administrative scrise în limba română, având un pronunțat caracter stilistic regional sau istoric.