Dicționarul de Arheologie, Epigrafie și Științe Auxiliare ale Istoriei

• anepigraf — Termen care definește un monument antic, o stelă funerară, o monedă sau un obiect arheologic lipsit de orice inscripție, text scris sau legendă explicativă gravată. Ca adjectiv, descrie starea structurală a unui artefact istoric care, deși realizat special pentru a comemora un eveniment sau a servi drept mijloc de schimb, nu conține elemente paleografice, identificarea sa realizându-se exclusiv prin analize stilistice sau contextuale.