Dicționarul de Cuvinte Rare, Uitate și Arhaisme

• ajutorință — Stare sau dispoziție lăuntrică orientată spre acordarea unui sprijin benevolent, a unui suport moral ori a unei asistențe practice de natură filantropică; dorința pioasă de întrajutorare umană manifestată în cadrul vechilor comunități rurale românești. În sens documentar, cuvântul descrie un act formal sau o atitudine asumată de solidaritate organică prin care o persoană se angaja să preia parțial ori total povara unei sarcini dificile ce apăsa asupra unui seamăn aflat în suferință ori impas material.