Dicționarul de Limba Română Veche și Neologisme Arhaice

• amăgelnică — Forma de feminin singular a adjectivului amăgelnic; care are însușirea sau tendința de a amăgi, de a ademeni ori de a induce în eroare. Din punct de vedere structural și sintactic, califică substantive feminine în texte cu caracter arhaic, literar sau poetic, subliniind caracterul înșelător, iluzoriu sau plin de capcane al unei acțiuni, promisiuni sau prezențe feminine.
• amăgie — Formă arhaică abstractă sau variantă poetică rară pentru amăgire ori amăgeală, definind starea de iluzie, inducerea în eroare sau totalitatea falsităților dintr-o narațiune ori trăire sufletească. În context structural istoric, termenul se regăsește în manuscrisele de cancelarie timpurii sau în predicile religioase, fiind utilizat pentru a descrie deșertăciunea lumii fizice în raport cu valorile spirituale durabile.