Dicționarul de Termeni Literari și Concepte Estetice

• alegorism — Tendință, metodă de creație sau stil artistic caracterizat prin utilizarea excesivă sau sistematică a alegoriilor și a simbolurilor figurative în operele literare ori plastice. În critica literară și estetică, acest fenomen structural descrie o înclinație spre codificarea abstractă a realității, unde fiecare element narativ sau vizual trimite obligatoriu către un sens moral, mistic ori filozofic paralel.
• anticalofil — Care este ostil calofiliei, respingând tendința de scriere prețioasă, excesiv de ornamentată și centrată exclusiv pe frumusețea formală a stilului; scriitor sau critic literar care militează pentru autenticitate, simplitate, expresie directă și primatul substanței epice în fața artificiilor de limbaj. În literatura română modernă, această atitudine s-a manifestat puternic în perioada interbelică, promovând reflectarea directă a experienței trăite în dauna estetismului academic.
• anticalofilă — Femeie scriitor sau critic literar care respinge calophilia, militând pentru o exprimare directă, autentică și lipsită de podoabe retorice artificiale. Ca adjectiv, descrie o creație literară, o orientare estetică sau o manifestare critică feminină caracterizată prin refuzul scrisului prețios și prin centrarea pe substanța existențială a textului.
• anticalofilie — Atitudine estetică, doctrină sau curent în critica și istoria literară care se opune calofiliei; respingere programatică a cultului pentru forma exterioară a textului și a scrisului frumos, artificial ori excesiv ornamentat. Acest concept susține că valoarea unei opere de artă rezidă în autenticitatea trăirii, în densitatea ideilor și în reflectarea fidelă a realității existențiale sau psihologice.
• anticalofilism — Curent literar, doctrină sau mișcare estetică identică cu anticalofilia, manifestată în special în perioada interbelică românească, ce respinge categoric stilul prețios, lexical ornamentat și academic în favoarea unei scriituri autentice și analitice. Acest fenomen teoretizează faptul că valoarea structurală a operei de artă rezidă în densitatea psihologică brută și în reflectarea directă, necosmetizată, a experienței umane trăite.
• anticlasicist — Care se opune clasicismului, normelor sale rigide, simetriei, echilibrului formal sau regulilor academice consacrate de compoziție; scriitor, artist ori critic de avangardă care militează pentru libertatea de expresie, subiectivitate și spargerea tiparelor tradiționale. Ca adjectiv, descrie un curent, un manifest, un stil sau o operă de artă (adesea romantică, realistă sau modernistă) caracterizată prin refuzul canoanelor clasice.
• anticritică — Scriere teoretică, eseu sau curent în istoria literară care combate, analizează critic sau demontează metodele, verdictele și principiile criticii literare consacrate; critică a criticii (metacritică). Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin pentru anticritic, descriind o replică, o poziție sau o demonstrație estetică îndreptată împotriva comentatorilor oficiali.
• apoetic — Care este lipsit de poezie, de lirism sau de sensibilitate artistică; complet prozaic, arid, banal ori lipsit de orice valoare estetică și expresivitate emoțională. În analiza textelor literare, termenul descrie un stil sau un element de vocabular considerat prea tehnic, uzual sau rigid pentru a genera o trăire poetică autentică.
• autobiografism — Tendință, orientare sau procedeu literar manifestat prin utilizarea excesivă ori sistematică a elementelor din viața personală a autorului în structura unei opere de ficțiune. Spre deosebire de o autobiografie clasică, acest fenomen descrie amprenta autoreferențială profundă pe care experiențele reale, trăirile intime și amintirile scriitorului o lasă asupra textului narativ sau poetic, estompând granițele dintre realitate și imaginație.
• avangardism — Termen generic care desemnează totalitatea mișcărilor artistice, literare și sociale radicale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea (cum ar fi dadaismul, suprarealismul, futurismul, constructivismul). Avangardismul se caracterizează prin spiritul de revoltă antiacademic, negarea absolută a tradiției, utilizarea experimentului formal excentric și dorința de a fuziona arta cu viața cotidiană prin gesturi adesea provocatoare.