Dicționarul de Termeni Medicali

• acalazie — Tulburare motorie primară rară a esofagului, caracterizată prin absența peristaltismului normal în corpul esofagian și prin relaxarea defectuoasă sau incompletă a sfincterului esofagian inferior în timpul deglutiției. Această afecțiune neurodegenerativă duce la acumularea alimentelor în esofag, provocând dilatarea progresivă a acestuia, manifestându-se clinic prin disfagie (dificultate la înghițire), regurgitații, dureri retrosternale și scădere în greutate.
• anatomopatolog — Medic specialist în anatomie patologică responsabil cu diagnosticarea bolilor pe baza examinării macroscopice a organelor și microscopice a țesuturilor sau celulelor prelevate prin biopsie ori intervenție chirurgicală. Acesta are un rol decisiv în stabilirea stadializării cancerului, identificarea bolilor autoimune și efectuarea necropsiilor clinice pentru determinarea cauzelor decesului.
• anazarcă — Edem generalizat grav caracterizat prin acumularea masivă și infiltrarea structurală de lichid seros în țesutul celular subcutanat, precum și în marile cavități seroase ale corpului (pleură, pericard, peritoneu). Această manifestare clinică severă se întâlnește în stadiile avansate ale insuficienței cardiace congestive, ale sindromului nefrotic sau ale cirozei hepatice decompensate, reflectând o perturbare majoră a echilibrului hidroelectrolitic.
• asfigmie — Simptom clinic constând în absența totală sau temporară a pulsațiilor arteriale, resimțită la palparea arterelor periferice. Acest fenomen structural-circulator apare de obicei din cauza unei obstrucții vasculare severe, a unei embolii, a unei stenoze avansate sau în stările severe de șoc și stop cardio-respirator, indicând o prăbușire a presiunii sanguine sau o întrerupere locală a fluxului arterial.