Dicționarul de Termeni Medicali și Oftalmologici

• adenoftalmie — Afecțiune oculară inflamatorie caracterizată prin tumefierea, congestionarea și iritarea glandelor meibomiene sau ale altor glande anexe ale ochiului (cum ar fi glandele lacrimale), însoțită adesea de afectarea conjunctivei. Acest fenomen patologic structural provoacă disconfort local, secreție lacrimală alterată și senzație de corp străin, necesitând tratament antiseptic și igienă oculară riguroasă.
• anizoforie — Formă latentă de strabism sau heteroforie în care unghiul de deviație al axelor vizuale variază în funcție de direcția privirii. Această anomalie neuromusculară oculară se manifestă prin poziționarea asimetrică a ochilor atunci când fuziunea binoculară este întreruptă, determinând oboseală vizuală accentuată, dureri de cap sau dificultăți de orientare în spațiu la pacienții care privesc spre extreme.
• anizometropie — Defect de refracție oculară caracterizat printr-o diferență semnificativă de putere optică între cei doi ochi. În mod clinic, acest fenomen structural se manifestă atunci când un ochi prezintă o focalizare diferită față de celălalt (de exemplu, un ochi este miop, iar celălalt hipermetrop sau emetrop), forțând creierul să proceseze imagini cu dimensiuni și clarități inegale, ceea ce poate conduce la oboseală vizuală, strabism sau ambliopie.