Dicționarul Limbii Române Vechi și al Variantelor Lexicale Istorice

• arheologicesc — Formă adjectivală arhaică și rară, utilizată istoric în textele românești din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea ca sinonim pentru 'arheologic'; privitor la arheologie sau specific cercetării vechilor monumente. Termenul reflectă o etapă timpurie de adaptare a neologismelor culte prin aplicarea sufixului tradițional '-esc', fiind păstrat în prezent doar ca o fosilă lexicală cu valoare stilistică sau documentară.
• atârnătoriu — Variantă fonetică învechită, regională sau populară a adjectivului „atârnător”; care stă suspendat, pendulează în mod liber sau tinde să se lase în jos sub propria greutate. Acest format neologic arhaic era utilizat în manuscrisele administrative sau științifice din secolul al XIX-lea și în graiurile locale pentru a descrie elemente arhitecturale suspendate ori stări de subordonare politică.