Dicționarul Onomastic și Antroponimic al Limbii Române

• Adăman — Nume de familie românesc, format pe o structură augmentativă sau derivată de la numele de bază Adam ori varianta sa regională Adăm. Acest patronimic este răspândit cu precădere în anumite zone rurale, păstrând în structura sa sufixul onomastic specific care indică adesea apartenența la un clan familial stabil sau descendența dintr-un strămoș marcant al comunității.
• Adamescu — Nume de familie românesc răspândit, derivat prin sufixare de la numele de botez Adam. Acesta a fost purtat de personalități importante din istoria, cultura și economia României, printre care se numără Gheorghe Adamescu (1869–1942), istoric literar, bibliograf și membru corespondent al Academiei Române, cunoscut pentru lucrările sale fundamentale de istorie a literaturii naționale.
• Adămoiu — Nume de familie românesc, format pe o structură hipocoristică sau derivată de la numele de bază Adam ori varianta sa regională Adăm. Acest patronimic este răspândit în anumite zone istorice ale României, păstrând în componența sa sufixul onomastic tradițional care indică filiația directă pe linie paternă sau apartenența la o veche tulpină familială din comunitate.
• Adămuț — Nume de familie românesc răspândit în diverse regiuni ale țării, format ca derivat hipocoristic sau diminutival de la numele de botez masculin Adam ori varianta sa regională Adăm. Acest patronimic conservă în structura sa sufixul onomastic tradițional care indica inițial afecțiunea, filiația directă pe linie paternă (fiu al lui Adam cel mic) sau apartenența la o tulpină familială specifică din cadrul comunității rurale.
• Ardanovici — Nume de familie românesc, cu o răspândire regională restrânsă, întâlnit în mod special în zonele cu influențe slave sau de frontieră culturală din estul și nordul țării. Din punct de vedere structural, face parte din categoria numelor patronimice formate prin aplicarea sufixului de filiație '-ovici' (fiu al lui...) pe o rădăcină onomastică locală sau arhaică precum Ardan.
• Arestea — Nume de familie românesc rar, cu o frecvență și o răspândire regională extrem de restrânse, întâlnit în mod specific în sudul sau sud-estul țării. Din punct de vedere structural și etimologic, face parte din categoria numelor formate prin transformarea unui apelativ sau a unui porecle vechi legate de noțiunea de pază, reținere or o persoană autoritară care gestiona arestul, sufixat după modelul onomastic autohton.