#abrogare

• abroga — (Juridic) A anula, a desființa sau a scoate din vigoare o lege, un decret, o ordonanță ori un alt act normativ în mod oficial, printr-o nouă dispoziție legală de rang egal sau superior.
• abrogare — Acțiunea de a abroga și rezultatul ei; anularea oficială, totală sau parțială, a valabilității juridice a unui act normativ (lege, decret, regulament) printr-o dispoziție legală ulterioară.
• abrogație — (Rar) Anulare oficială a unei legi sau a unui act normativ; variantă neologistică mai puțin frecventă pentru termenul de bază 'abrogare'.
• abrogațiune — (Arhaic) Formă învechită pentru acțiunea de a abroga o lege sau pentru rezultatul ei; variantă pașoptistă a termenului modern 'abrogare', utilizată frecvent în textele juridice și administrative din secolul al XIX-lea.
• autoabrogare — Încetare de drept și automată a valabilității sau aplicabilității unei legi penale, temporare sau excepționale, ca urmare a împlinirii exacte a termenului fixat ab initio în cuprinsul textului său normativ ori odată cu dispariția condițiilor speciale care au determinat adoptarea acesteia, fără a mai fi necesară emiterea unui alt act normativ abrogator.