#abunda

• abondare — Acțiunea de a abonda sau rezultatul ei; termen rar sau învechit utilizat pentru a descrie procesul de acumulare în cantități foarte mari sau de revărsare a ceva.
• abondat — Care s-a aflat în cantități mari; termen rar, folosit livresc sau regional ca formă de participiu pentru a exprima starea a ceea ce a fost inundat, copleșit sau umplut de belșug.
• abunda — A exista în cantități mari, a se găsi din belșug; a fi extrem de bogat sau bine aprovizionat în raport cu un anumit element, resursă sau calitate. În sens figurat și literar, verbul exprimă o prezență copleșitoare sau o emanație continuă de idei, metafore sau detalii în cadrul unei opere de artă ori al unui discurs, subliniind o stare de plenitudine conceptuală sau materială.
• abundant — Care există în cantitate mare, mai mult decât suficient; bogat, îmbelșugat, copios. Termenul se aplică atât în sfera materială (recolte, precipitații, resurse), cât și în cea abstractă (idei, argumente), sugerând o depășire a normei obișnuite în sens pozitiv, o revărsare generoasă a elementelor descrise.
• abundanță — Stare sau situație caracterizată printr-o cantitate mare, îmbelșugată, de bunuri, resurse sau valori spirituale, care depășește cu mult necesarul cotidian; belșug material sau conceptual considerabil. În sens economic și social, reprezintă disponibilitatea nelimitată sau facilă a materiilor prime sau a produselor de consum, fiind adesea asociată cu perioadele de prosperitate, fertilitate a solului și expansiune culturală.
• abundare — Acțiunea de a abunda și rezultatul ei; manifestarea procesului de a exista în cantități mari sau de a se revărsa dintr-un belșug copleșitor. Deși în limba română curentă este adesea substituit prin derivatul mai utilizat 'abundanță', substantivul de acțiune păstrează o nuanță verbală dinamică, fiind întâlnit în scrierile teoretice, analizele lingvistice fine sau traducerile literare arhaizante.
• abundat — Starea unui element, text sau spațiu care a fost umplut peste măsură, saturat sau îmbogățit forțat cu o cantitate masivă de resurse, detalii sau podoabe. Ca participiu, reprezintă rezultatul direct al acțiunii de a abunda, sugerând o intervenție conștientă sau un proces natural prin care s-a atins o densitate critică sau o plenitudine extremă a componentelor luate în calcul.
• abundent — O variantă ortografică mai veche, parțial ieșită din uz sau adesea considerată o eroare de scriere (barbarism) în raport cu norma academică modernă a limbii române, care impune exclusiv utilizarea formei 'abundant'. Atunci când apare în texte istorice, traduceri vechi sau în uzul cotidian neoficial, adjectivul păstrează exact același spectru semantic, descriind fenomene, resurse sau cantități care se manifestă din belșug, copios sau îmbelșugat.
• abundență — Cantitate mare, îmbelșugată din ceva; existență a bunurilor materiale dincolo de necesarul strict; belșug, bogăție.
• adăpătos — Bogat în ape, izvoare sau puncte de adăpare; care descrie un teren, o vale ori o regiune geografică fertilă ce oferă numeroase surse naturale de apă potabilă, fiind ideală pentru pășunatul vitelor și așezarea taberelor pastorale tradiționale.