#aglomerat

• aglomera — A strânge, a aduna sau a se acumula în număr mare ori în cantități mari într-un spațiu limitat, determinând o stare de înghesuială sau densitate excesivă. În sens industrial sau geologic, se referă la acțiunea de a uni fragmente mărunte, particule sau pulberi într-un bloc compact prin presare, sinterizare ori cimentare structurală.
• aglomerant — Substanță, material sau liant care are proprietatea de a lega și de a uni particule, granule sau fragmente mărunte dintr-un material pulverulent, transformându-le într-un bloc compact, solid și coerent. În sens adjectival, descrie un element care provoacă, favorizează sau participă direct la un proces structural de aglomerare fizico-chimică.
• aglomerare — Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei; îngrămădire, acumulare sau concentrare mare de oameni, vehicule, clădiri sau obiecte într-un spațiu limitat ori determinat. În metalurgie și geologie, reprezintă un proces tehnologic ori natural de consolidare a particulelor fine în bucăți mai mari, prin tratament termic sau presare structurală.
• aglomerat — La sensul adjectival, care este ticsit, plin de oameni sau obiecte, ori format din elemente strâns unite. Ca substantiv neutru, în geologie, reprezintă o rocă sedimentară sau vulcanică formată prin cimentarea naturală a unor fragmente colțuroase de dimensiuni mari, iar în tehnică, un produs obținut prin compactarea și lipirea unor materiale pulverulente sau fibroase.
• aglomerație — Îngrămădire, acumulare sau concentrare mare de oameni, vehicule ori obiecte într-un spațiu limitat; lipsă de spațiu cauzată de o densitate excesivă a elementelor prezente. În limbajul cotidian, termenul descrie starea de agitație, trafic intens sau îmbulzeală specifică marilor centre urbane în orele de vârf.
• aglomerațiune — Formă învechită și livrescă a substantivului aglomerație, utilizată cu precădere în textele administrative, juridice sau literare din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea. Păstrează exact aceleași semnificații legate de concentrarea de populație, clădiri sau obiecte într-un spațiu delimitat.
• aglomerator — Utilaj, aparat sau instalație industrială folosită pentru realizarea procesului de aglomerare, adică pentru transformarea materialelor pulverulente (minereuri fine, pulberi metalice, deșeuri de plastic) în aglomerate compacte, brichete sau granule mari. În sens adjectival, descrie un element, agent sau factor care determină sau grăbește această compactare structurală.
• ambuteiaj — Blocaj complet sau încetinire severă a circulației vehiculelor pe o cale rutieră, cauzată de un volum de trafic care depășește capacitatea structurală a drumului, de un accident sau de lucrări publice. Acest fenomen urban complex generează aglomerație masivă, timpi mari de așteptare și o creștere semnificativă a emisiilor poluante, fiind o provocare majoră în gestionarea infrastructurii orașelor moderne.
• animat — Care este plin de viață, mișcare, agitație sau dinamism; spațiu sau eveniment caracterizat prin prezența unei mulțimi active. În domeniul cinematografiei, termenul descrie un film, o secvență sau un personaj realizat prin tehnici de animație (desene animate sau modelare digitală), spre deosebire de producțiile cu actori reali.
• arhiplin — Arhiplin descrie un spațiu, un vehicul sau un recipient care este umplut până la refuz, peste măsura capacității sale normale; ticsit, supraaglomerat, complet ocupat. Termenul este utilizat frecvent în stilul publicistic sau colocvial pentru a exprima, printr-un superlativ absolut expresiv, o stare de aglomerare extremă care generează disconfort ori o saturație totală a elementelor dintr-un loc.