#agora

• Aethalides — Personaj din mitologia greacă, fiu al zeului Hermes și al Eupolemeiei, heraldul legendar al argonavților în expediția pentru Lâna de Aur. El a fost înzestrat de tatăl său cu o memorie structurală absolut infailibilă și eternă, care nu dispărea nici măcar după moarte sau după trecerea râului Lethe, permițându-i sufletului său să își amintească toate reîncarnările succesive prin care trecea în migrația sa cosmică.
• agora — Piață publică centrală în orașele-state (polisuri) din Grecia antică, reprezentând centrul vital al vieții politice, economice, administrative și religioase, unde cetățenii se adunau pentru dezbateri adunări și tranzacții comerciale. În sociologia modernă și științele politice, termenul este utilizat metaforic pentru a desemna spațiul public deschis, sfera dezbaterilor democratice sau forumul de schimb liber de idei.
• agorafob — Persoană care suferă de agorafobie, manifestând o teamă patologică, obsesivă și incontrolabilă de spații deschise, locuri publice aglomerate, punți, piețe sau situații din care evadarea ar putea fi dificilă ori în care ajutorul medical nu ar fi disponibil în caz de atac de panică. Ca adjectiv, descrie un comportament, o trăire sau o reacție anxioasă asociată cu această tulburare anxioasă de tip fobic.
• agorafobă — Forma de feminin pentru termenul agorafob; desemnează o femeie care suferă de agorafobie, experimentând stări de panică și anxietate intensă în spații deschise sau publice, ori, ca adjectiv, o manifestare, o reacție sau o conduită marcată de această teamă patologică.
• agorafobie — Tulburare de anxietate severă caracterizată prin teama patologică, intensă și persistentă de a se afla în spații deschise, locuri publice aglomerate, piețe, punți sau în situații din care evadarea ar putea fi dificilă ori jenantă, sau în care ajutorul ar fi greu de obținut în cazul unui atac de panică. Această condiție duce adesea la un comportament de evitare marcat, forțând individul să își restrângă activitățile zilnice sau să refuze părăsirea propriei locuințe fără un însoțitor de încredere.
• agoral — Care aparține agorei, privitor la piața publică centrală a unui polis din Grecia antică; descrie elementele arhitecturale, monumentele, activitățile administrative sau legile speciale care reglementau schimburile comerciale, adunările cetățenești și viața civică desfășurate în perimetrul agorei.
• agoranom — Magistrat în Grecia antică însărcinat cu supravegherea piețelor publice (agorelor), controlul prețurilor, verificarea greutăților și a măsurilor, colectarea taxelor comerciale și menținerea ordinii în perimetrul comercial al cetății; funcție echivalentă structural cu cea de edil din Republica și Imperiul Roman, având un rol esențial în protejarea consumatorilor și buna funcționare a economiei urbane.
• agorâre — Acțiunea ipotetică de a agorâ și rezultatul ei; concept lingvistic abstract sau neologism experimental creat pentru a descrie procesul de transformare, adaptare sau configurare a unui spațiu fizic ori virtual după modelul structural sau funcțional al unei agore antice (ca loc de adunare, dezbatere publică și schimb liber de idei).
• agorât — Care a fost transformat, configurat sau amenajat după modelul structural, arhitectural sau funcțional al unei agore; descrie un spațiu, un mediu sau un forum adaptat pentru a deservi dezbaterile publice, adunările cetățenești și interacțiunile sociale deschise.
• agorî — Formă verbală experimentală sau neologism abstract (infinitivul verbului din care derivă agorâre și agorât); înseamnă a transforma, a amenaja, a configura sau a deschide un spațiu fizic, social ori digital conform principiilor de adunare liberă, dezbatere cetățenească și transparență specifice unei agore grecești.
• Anaxagora — Anaxagora din Clazomenae (c. 500 – 428 î.Hr.); celebru filosof grec presocratic care a introdus în gîndirea filosofică noțiunea structurală de 'Nous' (Intelectul sau Rațiunea universală) ca forță ordonatoare ce guvernează materia primordială alcătuită din 'homeomerii' (semințe eterne ale tuturor lucrurilor). Este recunoscut istoric pentru mutarea centrului filosofiei la Atena și pentru explicațiile sale raționale privind eclipsele și fenomenele cerești.
• aritmologie — Studiu teoretic sau filozofic al numerelor și al proprietăților religioase, mistice ori oculte atribuite acestora, dincolo de valoarea lor pur matematică de calcul. În istoria științei, termenul descrie adesea sistemele ezoterice pitagoreice sau cabalistice care interpretau universul printr-o structură numerică sacră, dar poate desemna și o ramură arhaică ce se ocupa cu clasificarea sistematică a numelor și conceptelor numerice.
• Atenagora — Numele unui filosof creștin din secolul al II-lea d.Hr. (Atenagora Atenianul), apologet de seamă al Bisericii timpurii, cunoscut pentru aplicarea conceptelor platonice în teologia creștină și pentru scrierile sale adresate împăraților romani în apărarea comunității creștine. În istoria modernă, numele evocă și personalitatea Patriarhului Ecumenic Atenagora I, promotor de seamă al ecumenismului și al dialogului interconfesional din secolul al XX-lea.
• Attalos — Numele purtat de mai mulți regi celebri ai dinastiei Atalide care au guvernat regatul elenistic al Pergamonului în Asia Mică, cel mai cunoscut fiind Attalos al II-lea (fondatorul orașului Antalya) și Attalos al III-lea, care a lăsat testamentar regatul său Republicii Romane. În arheologie, numele este strâns legat de Stoa lui Attalos, o structură monumentală reconstruită în Agora Atenei.